Este cea de-a doua taină de iniţiere, care, în Biserica ortodoxă, se săvârşeşte imediat după botez. Este atât de strâns legată de botez, încât se administrează în cadrul aceleiaşi ceremonii religioase. Mirungerea este taina în care, prin ungerea cu sfântul şi marele Mir, se dă celui botezat puterea Duhului Sfânt în vederea activării darurilor primite la botez, a creşterii şi desăvârşirii în viaţa duhovnicească. În Vechiul Testament, prin ungere se confereau anumite puteri proorocilor, preoţilor şi regilor pentru ţinerea poporului în legătură cu Dumnezeu. Prin mirungere se dă celui botezat puterea activării ca mădular sfinţit în interiorul Bisericii, spre a-l arăta pe Hristos în comportamentul său. După mirungere, nou-botezatului i se dă sfânta împărtăşanie, adică el este hrănit cu Trupul şi Sângele lui Hristos, confirmându-se în felul acesta că este creştin deplin, în desăvârşită comuniune cu Hristos.

(Pr. Vasile Răducă, Ghidul Creştinului ortodox, Editura Humanitas, p. 142)