În fiecare an, la sfârşit de făurar ne amintim cu multă  recunoştinţă de un mare ierarh şi un mare patriot roman, mitropolitul Visarion Puiu. Ultimul mare chiriarh al „ţării fagilor” a lăsat posterităţii realizări care arată peste timp iubirea acestui mare ierarh faţă de Biserică şi faţă de neamul din care a răsărit.  

În materialul de faţă ne vom opri la una din aceste împliniri, subiect care stârneşte chiar şi astăzi multe controverse, Fondul Bisericesc din Bucovina. Ca în multe alte situaţii Mitropolitul Visarion s-a luptat pentru libertatea acestei instituţii faţă de imixtiunile politicului, readucându-o, aşa cum era şi firesc, sub conducerea Bisericii, căci Mitropolia Bucovinei era proprietara Fondului Bisericesc. Pe 29 iulie, se vor împlini 76 de ani de când chiriarhul de la Cernăuţi a reuşit să dea instituţiei Fondului Bisericesc al Mitropoliei Bucovinei un nou statut de funcţionare prin care a salvat însăşi instituţia Mitropoliei de la un ruşinos faliment.

La începerea misiunii sale în Bucovina, în 1935, Fondul Bisericesc se afla într-o situaţie foarte gravă din punct de vedere financiar. Abuzurile şi proasta administrare a împricinatei instituţii se datora faptului că mulţi funcţionari erau angajaţi fără pregătire, ci doar pe criterii politice sau nepotiste, cu salarii foarte mari, în timp ce Fondul trebuia să contracteze împrumuturi neperformante ca să-și poată asigura funcționarea. Politicienii vremii au tăbărât pe această instituție, secătuindu-o de resurse financiare, fără a întâmpina opoziţia fermă a predecesorilor Mitropolitului Visarion. Analizând starea de lucruri, noul chiriarh a format o comisie alcătuită din ingineri silvici şi juristul Mitropoliei care, în urma cercetărilor făcute, a prezentat în faţa Adunării Eparhiale, întrunite în aprilie 1936, cauzele care au dus la crahul financiar al Fondului Bisericesc: amestecul ilegal în administrare a unor politicieni, efectuarea de tranzacţii oneroase pe termen lung, contractarea unor credite sufocante cu dobânzi exagerat de mari. Mitropolitul Visarion nu putea să stea indiferent la această devastare a averii Bisericii. Cuvintele lui sunt elocvente în acest sens: „…de îndată ce am dispus cercetarea situaţiei generale a Fondului, ca să-mi dau seama cum s-au chivernisit aceste averi ale Bisericii înaintea mea, toată viermăraia de profitori ce foiau în jurul lui, au început a se zvârcoli, spre a-mi paraliza orice fel de acţiune”.

Faţă de această problemă, chiriarhul a dispus întocmirea unui nou regulament de conducere şi administrare a Fondului bisericesc.

Reamintim că Fondul Bisericesc funcţiona după regulamentul din 1925, care „acorda” diferite portiţe pentru oportunişti. De aceea Mitropolitul Visarion a apelat la sprijinul Patriarhiei şi la cel al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor spre a se constitui un corp de control, menit să evidenţieze gravele nereguli în activitatea Fondului, dar să şi propună soluţii concrete de ieşire din impas.

Activitatea a două comisii constituite în acest scop a eşuat lamentabil fiind sabotate de anumiţi factori politici, abia a treia împlinindu-şi menirea pentru care a fost şi instituită. De astă dată organul de control a fost format doi ingineri silvici de la Minister la care s-au alăturat doi delegaţi ai Mitropoliei. După controlul efectuat s-au descoperit nereguli uriaşe. Probabil că acest lucru a deranjat şi delegaţii ministeriali au primit ordin de întoarcere în Capitală, comisia neputând publica oficial constatările făcute. Ba, mai mult, în presa cernăuţeană au început să apară tot felul de articole incriminatorii la adresa ierarhului.

Cu toate acestea. Mitropolitul Visarion a continuat lupta obţinând în cele din urmă acordul Regelui României, Carol al II-lea, pentru reorganizarea Fondului Bisericesc. Dispune în acest sens consilierului juridic al Mitropoliei, G. Alexianu, să întocmească un proiect de regulament în care să se respecte legile statului şi care să permită o administrare transparentă a averilor eparhiei. Proiectul a fost întocmit şi înaintat suveranului român care-l promulgă prin Decretul Regal nr. 1836, publicat în Monitorul Oficial nr.174 din 29 iulie 1936. Noul statut de funcţionare a Fondului Bisericesc corespundea legislaţiei în vigoare, respecta dreptul de proprietate a Bisericii faţă de domeniul forestier, de exploatările miniere, de izvoarele de ape minerale, de lacurile şi crescătoriile de peşte de terenurile arabile din cuprinsul eparhiei. S-a constituit Comitetul de direcţie al Fondului, însărcinat cu administrarea propriu-zisă a instituţiei, lăsând toate problemele de decizie în seama Consiliului şi Adunării Eparhiale a Mitropoliei Bucovinei.

După promulgarea legii s-au organizat şi s-au întrunit forurile decizionale ale instituţiei care, la rândul lor au elaborat o serie de norme prin intermediul cărora să fie reglementată activitatea Fondului. S-a creat așadar mediu propice pentru desfăşurarea unei susţinute activităţi în cadrul instituţiei, de altfel unică în istoria Bisericii Ortodoxe Române. O administrare corectă, bazată şi reglementată de legi competente şi aplicate corect va aduce eparhiei din Moldova de Sus resurse financiare de excepţie care în cei 17 ani de când Bucovina revenise la patria mamă, nu le-a mai cunoscut. Datorită creşterii şi bunei chivernisiri a averii eparhiei, Mitropolia Bucovinei a devenit un imens şantier, căci mai toate mănăstirile şi bisericile vechi au fost restaurate, iar acolo unde situaţia o impunea, au fost construite noi biserici, aşezăminte culturale şi sociale.

Aminteam într-un articol anterior că Mitropolitul Visarion a alocat pentru activități filantropice și culturale în doar 3 ani suma de 116,4 milioane lei, echivalentul a 760 kg aur. Dacă cineva s-a întrebat de unde acești bani răspunsul este acesta: din administrarea corectă, demnă și cu frică de Dumnezeu a Fondului Bisericesc al Mitropoliei Bucovinei. Prin cifre ierarhul bucovinean a demonstrat că numai Biserica a știut să gestioneze cel mai onest averea ei, iar din veniturile obținute a avut de unde să facă milostenie, să-și susțină activitățile filantropice și culturale fără a sta cu mâna întinsă la „mila” clasei politice.

Aceste realizări ale Mitropolitului Visarion Puiu, alături de întreaga sa activitate din sânul Bisericii străbune ne îndeamnă să-i păstrăm vie amintirea, să privim cu veneraţie la modul cum şi-a petrecut viaţa şi să-i urmăm credinţa şi dragostea jertfelnică pentru Hristos Dumnezeu şi Biserica Sa.