Prin anii 1937-1938 a revenit la Râmeț de la Sfântul Munte ieromonahul Evloghie Oța, originar din Geoagiul de Sus.

Efectuându-se lucrări importante de restaurare, printre care și înlăturarea straturilor de pământ și pietriș depuse de viituri pe lângă biserică până sub ferestre, s-a descoperit un craniu gălbui, frumos, care răspândea mireasmă plăcută. Se spune că, luat de apa ce ieșise pe lângă biserică în urma săpăturilor, a ocolit-o de trei ori și s-a așezat pe fereastra sfântului altar. Călugării l-au așezat cu evlavie într-un loc curat, neștiind al cui este.

După o vreme, la mănăstire a venit o femeie din Maramureș, pe nume Maria, care, fiind bolnavă de epilepsie, i-a relatat părintelui stareț că a avut o descoperire cum că acel craniu este al Sfântului Ghelasie și are darul vindecării neputințelor omenești. Părinții au săvârșit Taina Sfântului Maslu pentru femeie și, după ce aceasta s-a atins cu evlavie de capul Sfântului, s-a vindecat de suferința ei.

Părintele Dometie Manolache și maicile mai vârstnice au cunoscut-o pe această femeie; a stat de vorbă cu ea și actualul duhovnic, părintele Ioachim Popa

 În anii trecuți se spune că o mireasmă se răspândea din capul Sfântului, învăluind mănăstirea și împrejurimile. Capul se păstrează într-o raclă de lemn în biserica mare a mănăstirii.