Bucuria acestei aniversări a fost dublată de împlinirea, în ziua de 21 februarie 2014, a cincisprezece ani de la hirotonia în treapta arhieriei a Preasfinţiei sale.

Aceste momente aniversare au fost sărbătorite în mod festiv, în cadru liturgic, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, a Lăsatului sec de carne, 23 februarie 2014, la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, în paraclisul de iarnă cu hramul „Sfinţii Ierarhi Nicolae, Spiridon şi Nectarie”, prin săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti de către Preasfinţitul Părinte Sofronie, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi: preacuvioșii și preacucernicii părinți membri ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Oradiei, preacucernicii părinți protopopi de la cele patru protopopiate ale eparhiei şi preacuvioșii și preacucernicii părinți slujitori ai noii Catedrale Episcopale, în prezenţa a sute de credincioşi dreptmăritori orădeni.

În cadrul slujbei, Chiriarhul a hirotesit pe diaconul Cezar Marcel Burlacu, slujitor al Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, întru arhidiacon. De asemenea, absolventul de teologie ortodoxă Eugen Ioan Hercuț a fost hirotonit diacon pe seama bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din parohia Hidișelul de Sus I, Protopopiatul Oradea.

După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, ierarhul a rostit o frumoasă predică în care, în cuvinte alese, a tâlcuit înţelesurile adânc duhovniceşti ce se desprind din textul scripturistic care prezintă Înfricoșătoarea Judecată. Redăm în continuare un fragment:

„Prin Duminica de astăzi, a Înfricoșătoarei Judecăți, Sfânta noastră Biserică ne pregătește pentru intrarea în Sfântul și Marele Post al Paștilor, ce va începe după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a Lăsatului sec de brânză, arătându-ne pentru ce trebuie noi să postim și care este rostul postului pentru viața noastră. Postul nu este un regim alimentar, o asceză pur și simplu, ci este o pregătire pentru viața cea veșnică. Postind, noi postim nu doar pentru trupurile noastre, ci pentru omul întreg, pentru trup și suflet. Pericopa evanghelică pe care am auzit-o ne învață că la Judecata de Apoi, judecata universală, vom fi judecați după cât bine am făcut aproapelui nostru, iar postul este, prin urmare, un exercițiu spiritual care ne ajută ca, împreună cu milostenia, cu facerea de fapte bune, să dobândim aripile necesare mântuirii noastre.

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți ne cheamă pe toți, după c în sâmbăta morților, Moșii de iarnă, ne-am adus aminte și i-am pomenit în rugăciune pe cei adormiți ai noștri, împreună cu care vom merge și noi la Judecata de Apoi, și ne pregătește pentru marele eveniment, colosalul eveniment, plin de cutremur, de solemnitate, de splendoare, dar, totodată, o priveliște ce niciodată nu a mai fost și nici nu va mai fi în univers ca în ziua aceea, o zi în care, după cum ne spune textul evanghelic, se vor înfățișa toate neamurile la judecată. Dreptul Judecător, Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul, Arhiereul și Păstorul sufletelor noastre, va veni înconjurat de sfinții îngeri și va sta pe Tronul Judecății, Tronul Etimasiei, cum este numit în Teologia noastră Ortodoxă.

Din pericopa evanghelică ni se descoperă faptul că Dumnezeu-Omul, Judecătorul nostru Cel Drept, Se ascunde în chipul săracului, a celui marginalizat, a omului aflat la periferia societății, a celui aflat în lipsuri, pe care noi suntem chemați să îl ajutăm. Criteriul judecății este iubirea aproapelui, a aproapelui nostru care se ascunde în cele șase tipuri de oameni lipsiți pe care îi prezintă Evanghelia: flămânzii, însetații, străinii, cei goi, adică lipsiți de toate cele, bolnavii și întemnițații, pe care noi avem datoria de a-i ajuta, dacă vrem să avem șanse la mântuire.

Așadar, la judecată vom da seama pentru tot ceea ce am făcut în viața aceasta și vom fi întrebați, fiecare în parte, dacă L-am căutat pe Hristos Domnul în fratele nostru, dacă am văzut ascunsă în aproapele nostru, zidit, ca și noi, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, icoana Mântuitorului Iisus Hristos.”

Ierarhul a arătat faptul că Biserica a fost, dintotdeauna, alături de cei săraci şi aflaţi în suferinţe, urmând ca și în Postul Sfintelor Paști și în perioada pascală de după praznicul Învierii Domnului din acest an să se desfășoare, la nivelul Patriarhiei Române, colecte de bani și bunuri materiale, atât pentru nevoile și misiunea Bisericii Ortodoxe Române, dar și pentru ajutorarea creștinilor din Siria, greu încercați în ultima perioadă: „Să ne pregătim duhovnicește, iubiți credincioși, pentru ajutorarea fratelui nostru aflat în nevoi, știind că așa ne vom mântui, și atunci când va începe colecta pentru Fondul Central Misionar și colecta pentru frații noștri din Patriarhia Antiohiei, care sunt prigoniți și omorâți pentru că sunt creștini și refuză să se convertească la islam, așa cum a refuzat și Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu și fiii săi să treacă la islam, fiind martirizați, să ne deschidem vistieriile noastre și să ajutăm, după putere, făcându-ne astfel datoria față de sufletul nostru și față de conștiința noastră, spre a noastră mântuire.”

La finalul Sfintei Liturghii, chiriarhul Oradiei a hirotesit pe Preacucernicii Părinți Cristian Octavian Rus, consilier cultural și relații mass-media al Episcopiei Oradiei, și Cătălin Eugen Călinescu, consilier pentru patrimoniu și construcții bisericești al Episcopiei Oradiei, întru protoierei.

După săvârșirea Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba de Te Deum, înălțându-se rugăciuni de mulțumire către Bunul Dumnezeu pentru darurile revărsate cu îmbelșugare peste Preasfințitul Părinte Sofronie și peste Sfânta și de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă Română a Oradiei.

Preacucernicul Părinte Prot. Prof. Radu Valer Rus, consilier pentru învățământ și activități cu tineretul al Episcopiei Oradiei și director al Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea, a rostit un cuvânt festiv din partea clerului, a vieţuitorilor sfintelor mănăstiri şi a întregii suflări dreptmăritoare din Bihor, intitulat „Apostolat jertfelnic şi misiune sfântă la marginea dinspre apus a neamului românesc - Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei, şapte ani de arhipăstorire în tronul episcopal al Oradiei Mari”, în cadrul căruia a adus mulţumire Bunului Dumnezeu pentru darul pe care l-a făcut Eparhiei Oradiei acum şapte ani, în persoana Preasfinţitului Părinte Sofronie, subliniind importanţa istorică a zilei de 25 februarie 2007 pentru Episcopia Oradiei, precum şi rodnica lucrare arhipăstorească a Preasfinţiei Sale în acest răstimp binecuvântat, așa cum reiese din cele trei mari coordonate ale slujirii arhierești, după modelul desăvârşit al Veşnicului Arhiereu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos: pastorală (conducătoare), slujitoare (sfințitoare) și învățătorească.

În cuvântul rostit la final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a adus mulţumire Preasfintei Treimi, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi tuturor sfinţilor pentru darurile primite şi ajutorul dat pe parcursul celor cincisprezece ani de arhierie şi a celor șapte ani de arhipăstorire la Oradea. Totodată, a adresat mulţumiri părinților consilieri, părinților protopopi, preoţilor de mir şi celor din cinul monahal, călugărilor şi călugăriţelor, dar şi bunilor credincioşi bihoreni pentru dragostea, rugăciunile, recunoştinţa şi preţuirea cu care îl înconjoară dar și pentru statornicia, dărnicia și jertfelnicia de care dau dovadă în apărarea dreptei credințe și în lucrarea Bisericii Ortodoxe de la marginea dinspre apus a neamului românesc.

(Sursa: eparhiaortodoxaoradea.ro)