La începutul lunii martie 1803 s-a mutat la Domnul mitropolitul Iacov Stamati. Piatra de mormânt și Condica de hirotonii a Mitropoliei Moldovei dau ca dată a trecerii sale spre viața veșnică 9 martie, dar cei care au scris despre ierarh, bazați și pe diferite alte izvoare, vorbesc ca dată a morții sale de  9/10 martie (diac. Alexandru I. Ciurea), 10/11 martie (N. Iorga) sau 11/12 martie, așa cum apare în ultimele sinteze de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române (Pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu).

A fost înmormântat în pridvorul Catedralei mitropolitane „Sf. Georghe” din Iași, unde și astăzi pelerinul poate vedea frumoasa piatră funerară care poartă însemnele mitropolitane și următoarea inscripție: „Supt această marmură aliasă dintr-alte, să odihnește trupul mitropolitului Iacov Stamati, carele la anul 1749 în lume s-au născut și la anul 1764 aprilie 3, călugăr s-au făcut și în urmă dichiu sfintei Mitropolii vrednic au stătut, până când la anul 1782 dechemvrie 16, episcop  la Huș s-au suit. Pre carele milostivul Dumnezeu Acel prea înalt la anul 1792 iunie 21, la scaonul Mitropolii l-au înălțat; carile în curgere de 21 ani, ce au păscut turma Lui, cu bunătate săvârșit-au multe trebuincioase zidiri la Huș, la Niamț și la Iași, precum la toți place. La mart 9 1803, au împlinit ce(a) după lume obștească datorie, cu toată cinstea sa, într-a Moldaviei sfântă Mitropolie, precum vom urma și noi cești rămaș în lume. Primește Doamne, sufletul său la cerescul Tău bine, toți de obște ne rugăm zicând Dumnezeu să ierte ca și pe noi păcătoșii după faptele noastre să nu ne certe”.

Născut în Transilvania, în ținutul Bistriței, Iacov Stamati a venit de tânăr în Moldova unde a intrat în obștea Mănăstirii Neamț. A ajuns iconom al așezământului monahal, îndeplinind această ascultare până când mitropolitul Gavriil Callimachi l-a chemat la Iași, unde l-a rânduit dichiu al Mitropoliei (administrator al averilor Mitropoliei). Între anii 1782-1792 a fost episcop la Huși, iar între 1792-1803, mitropolit al Moldovei.

A fost un bun chivernisitor al averilor Mitropoliei şi a lăsat în urmă frumoase realizări gospodăreşti, între care amintim ridicarea palatului mitropolitan, care cu îmbunătățirile aduse în timp rezistă până astăzi, iar în interiorul acestuia a ridicat un paraclis cu hramul „Tuturor Sfinților”. Este cel de-al doilea ctitor al bisericii Banu din Iași, înlocuind biserica de lemn ridicată de boerul Savin Zmucilă, cu una de piatră. A condus cu fermitate treburile gospodărești și duhovniceşti ale eparhiei, iubind buna rânduială. Deşi a păstorit în vremuri grele, a găsit echilibrul necesar pentru a face să primeze interesul Bisericii şi a evita amestecul puterii politice în viaţa acesteia. S-a remarcat prin grija pe care a avut-o față de învățământ și față de activitatea tipografică. A fost un ierarh milostiv și filantrop, mulți săraci găsind sprijin la el, după cum dau mărturie contemporanii săi.

Activitatea mitropolitului Iacov Stamati este o operă de sinteză a tradiţiei şi spiritului epocii, aflată la graniţa dintre medieval şi modern. Prin aceasta ea a constituit o bogată moştenire pentru istoria culturală a secolului al XIX-lea, cu influenţe care se resimt până astăzi.