„Dumnezeu nu îţi dă harul ca unui milog, ci ţi-l dă ca să te ridici, să rupi din tine pentru alţii. Să ştii să ceri, dar nu cu o mână întinsă!

 Aşa îi învăţa Părintele Arsenie pe aceia care veneau să primească, în chilia sa, un cuvânt de folos. Vorbea simplu şi cu putere multă. De câteva zile, vocea nu i se mai aude pe Pământ, deşi cuvintele sale vor răsuna mereu în inimile oamenilor.

Părintele Arsenie a slujit duminică prima sa Liturghie dimpreună cu sfinţii, în tăriile Cerurilor. Poate că ne-a pomenit pe toţi în faţa Lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi.

Părintele Arsenie ne-a predat lecţia luptei pentru Adevăr, lecţia demnităţii creştine. Smintirea care ne pândeşte în fiecare zi poate fi lesne alungată răsfoind cărţile în care i-au fost adunate gândurile. E un exerciţiu util pe care vi-l recomand cu căldură.

Lacrimile aduse de vestea mutării Părintelui Arsenie în veşnicie vor uda seminţele duhovniceşti pe care el însuşi le-a sădit, iar acestea vor da mult rod. Misiunea unor astfel de oameni continuă şi dincolo de mormânt.” Puteți citi continuarea pe blogul lui George Rădulescu.