Acesta era originar din Peloponez, primind la botez numele Nicolae. A fost preot de mir și sachelar al Mitropoliei din Nafplios, Peloponez. Robit de turci în 1715 și dus la Istanbul, a fost remarcat pentru calitățile sale de soția domnului Mihai Racoviță (domn al Moldovei de trei ori, între 1703-1705, 1707-1709, 1716-1726), răscumpărat și luat dascăl al beizadelelor (fiilor) domnești. Grigore II Ghica (domn al Moldovei de patru ori, între 1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) l-a avut și el ca dascăl și duhovnic, mijlocind pentru numirea lui ca mitropolit titular de Sidis, se pare la o dată din jurul anilor 1724-1725, după ce în prealabil a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț. Nu se cunoaşte anul venirii în Moldova, dar în 1740, cu prilejul alegerii sale ca mitropolit al țării, cronicarul anonim al Cronicii Ghiculeștilor arată că „el a trăit mulţi ani la curtea domnească”. Alături de el veniseră și doi din membrii familiei sale, fiica Petra, căsătorită cu boierul Lupu Anastasă, și fiul Andrei, care a îndeplinit funcția de grămătic și care mai apoi apare menționat în documente cu titlul de boier. A fost singurul mitropolit grec pe care l-a avut Moldova în secolul al XVIII-lea, însuși ierarhul mărturisind în cererea de retragere că aceasta a fost o situație excepțională, îndemnând ca să fie respectată legea țării și să fie numiți ierarhii doar dintre moldoveni. Asupra stării de excepție pentru alegerea unui străin între ierarhii Moldovei stăruie cronicarul Ion Neculce: „Iar în locul lui Anton, aupus mitropolit pe Nichifor, grec fiind”, dar și divanul în momentul alegerii lui Nichifor: „după dânsul altul străin să nu mai fie”. Ierarh cu purtări alese, Nichifor era apreciat pentru cultura lui, fiind lăudat de toţi pentru înţelepciunea, bunele moravuri şi pentru învăţătura care-l deosebeau.

Sprijinitor al reformelor privind învățământul din Moldova.

În timpul păstoririi sale în Moldova au domnit Grigore al II-lea Ghica (1739-1741), Constantin Mavrocordat (1741-1743), Ioan Mavrocordat (1743-1737), Grigore al II-lea Ghica (1747-1748), Constantin Mavrocordat (1748-1749) și Constantin Racoviță (1749-1753). A avut un rol însemnat în viața politică a țării, aflându-se în fruntea marelui divan. A fost un colaborator apropiat al domnului Grigore Ghica. La 6 aprilie 1749 s-a numărat printre semnatarii actului care desființa vecinia în Moldova și stabilea obligațiile țăranilor față de boieri. A făcut demersuri pentru recuperarea hrisoavelor, obiectelor și sfintelor moaște luate de mitropolitul Dosoftei în Polonia. În 1749 a inițiat ridicarea unui zid de piatră în jurul curții mitropoliei.

Mitropolitul Nichifor s-a remarcat îndeosebi prin preocupările culturale pe care le-a avut. Încă de la începutul păstoririi sale a fost preocupat de instrucția clericilor, fiind încurajat de măsurile luate în această direcție de Constantin Mavrocordat în domnia dintre anii 1741-1743. Preocupările mitropolitului cărturar, fost dascăl domnesc, pentru învățătura preoților au continuat și în timpul domniei lui Ion Mavrocordat, când interesul și implicarea statului față de școli a slăbit. La 6 iunie 1749 a adresat o circulară prin care încerca să impună ca obligatoriu învățământul pentru toți copiii. El se adresa în calitate de părinte duhovnicesc care trebuie să poarte de grijă și să învețe cele folositoare sufletului pe păstoriții săi. A rânduit preoți învățați la bisericile „Sf. Nicolae”, „Sf. Vineri” și „Sf. Sava” din Iași, pe care i-a pregătit personal. Circulara precizează că preoții rânduiți de mitropolit să învețe poporul aveau îndatorirea să cerceteze cu luare aminte, de două ori pe săptămână, cunoștințele pe care și le însușiseră cei care învățau carte sub supravegherea lor. După o serie de povețe administrativ-bisericești legate de parohie, ierarhul prevedea ca preoții să facă un recensământ al copiilor din cele trei parohii, de la trei ani în sus, pentru ca aceștia să meargă să învețe carte.

Generalizarea accesului la învățământ propusă de mitropolitul Nichifor a fost văzută ca o măsură neașteptată și îndrăzneață, modernă, fără de pereche în țările apusene (N. Iorga). Nu se cunoaște cum au fost puse în practică aceste hotărâri ale ierarhului.

Activitatea tipografică în timpul păstoririi sale

În timpul păstoririi mitropolitului Nichifor (1740-1750) în Iași au funcționat patru tipografii: cea mitropolitană, cea de pe lângă Episcopia de Rădăuți, tipografia particulară a grecului Duca Sotiriovici din Tassos și tipografia greco-arabă de la Mănăstirea „Sf. Sava”.

Din paginile de titlu ale lucrărilor apărute în această perioadă aflăm că el a vegheat activitatea tipografică de la Rădăuți, dând binecuvântare pentru apariția lucrărilor de acolo. La el a apelat și tipograful grec stabilit la Iași pentru a binecuvânta cărțile de cult pe care acesta le tipărea și care erau destinate bisericilor și mănăstirilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei.

Retragerea din scaun și moartea mitropolitului

Cronicarul anonim al Cronicii Ghiculeștilor arată că, bătrân și slăbit, mitropolitul nu s-ar mai fi putut ocupa după cuviință de cele ale eparhiei. Însă din același izvor narativ aflăm că mitropolitul s-a opus dorinței domnului de a organiza Biserica din Moldova după modelul celei grecești, refuzând numirea în posturi de conducere ale unor egumeni greci și preferând să colaboreze cu preoții pământeni, asemenea celor pe care-i trimitea să învețe poporul la bisericile „Sf. Nicolae”, „Sf. Vineri” și „Sf. Sava” din Iași.

Mitropolitul Nichifor s-a retras din scaun la 27 octombrie 1750, probabil ținând cont și de mișcarea antigrecească din țară, așa cum ar lăsa să se înțeleagă actul său de paretisis în care recomanda alegerea unui pământean ca succesor, potrivit datinilor țării: „Preaînălțate Doamne, Vârsta s-a învechit, virtutea a slăbit, a mai chivernisi scaunul putință n-a rămas; Pe cine dar Dumnezeu a lumina pe Măria Ta, cu sfatul dumnealor boierilor, pue Măria Ta din pământeni mitropolit, că aşa am cunoscut a fi şi drept şi de laudă Mării Tale şi de folosul a toată ţara și blagoslovenia lui Dumnezeu și a smereniei noastre să fie asupra Măriei Tale”( N. IORGA, „Condica de hirotonii a Moldovei”). În locul său a fost ales episcopul de Rădăuți, Iacov Putneanul.

La scurtă vreme după ce s-a retras din scaun, mitropolitul Nichifor a trecut la Domnul, fiind înmormântat se pare în preajma catedralei mitropolitane „Sf. Gheorghe” din Iași.