În așteptarea Luminii Hristos, „Care a ieșit din mormânt ca un Mire”, clericii și credincioșii din Episcopia Daciei Felix au primit, mai întâi, darul Luminii Sfinte adusă de la Ierusalim, care, prin grija Preasfințitului Părinte Ieronim și a clericilor, a ajuns în majoritatea lăcașurilor de cult din eparhie pentru a fi împărțită credincioșilor.

La Vârșeț, Slujba de Înviere a început cu îndemnul pe care Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, l-a adresat credincioșilor prezenți: „Veniți de primiți lumină!”. În scurt timp, Catedrala episcopală s-a luminat de zecile de candele aprinse și, în cântare de tropare și murmure de bucurie, a început tradiționala procesiune din Noaptea Învierii.

În Piața „Sfântul Teodor” din Vârșeț, în dreptul crucii din piatră, Preasfințitul Părinte Ieronim și alaiul de credincioși români au fost întâmpinați de către Preasfințitul Părinte Nicanor și credincioși ai Bisericii Ortodoxe Sârbe. Au fost intonate Stihurile Învierii în limba română și în limba sârbă, după care cei doi ierarhi au adresat credincioșilor prezenți cuvinte de binecuvântare.

După procesiunea pascală, Slujba Învierii a continuat în Catedrala episcopală. La momentul cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Ieronim le-a vorbit celor prezenți despre însemnătatea Praznicului Învierii și, în special, despre faptul că Lumina Învierii simbolizează viața și vindecarea:

„Praznicul Învierii începe cu Lumină și păstrează permanent în prim-plan Lumina. Învierea este negreșit un Praznic al Luminii. Pentru toți cei credincioși, Hristos Însuși este Lumina! Sfânta Scriptură îl numește pe Mântuitorul „Lumina lumii” (Ioan 8, 12) sau „Soarele dreptății” (Maleahi 3, 20). Prin urmare, în esența ei, invitația de a primi lumină este, prin excelență, chemarea de a-L primi, fiecare dintre noi, pe Hristos Înviat, pe „Soarele Cel mai înainte de soare” (icos, Slujba Sfintelor Paști), spre a deveni în acest mod, la rândul nostru, „făclii de Dumnezeu luminate”. „Veniți de primiți lumină” înseamnă „veniți de primiți pe Hristos” care, prin Învierea Sa, ne-a scos pe toți din întunericul păcatului și din umbra morții și ne-a dăruit lumina vieții veșnice și moștenirea Împărăției cerești, Adeseori, în cântările Bisericii, lumina este asociată vieții, vindecării. Evanghelistul Ioan dă mărturie despre faptul că „întru El”, Cuvântul lui Dumnezeu, „era viață şi viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4). Troparul Învierii ne descoperă că „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Iată, așadar, că Mântuitorul Înviat dăruiește lumina, iar împărtășirea din Lumina lui Hristos simbolizează, din punct de vedere duhovnicesc, împărtășirea sau pregustarea din darul vieții veșnice, vindecarea omului din suferința și moartea păcatului. Astăzi „prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului”, dar „și începătura altei vieți, veșnice” (cântarea a 7-a, Canonul Sfintelor Paști)”

Concluzia cuvântului de învățătură al Preasfinției sale a fost aceea că, „pentru creștinii ortodocși, Praznicul Învierii are o importanță aparte, una mântuitoare sau vindecătoare, deoarece Hristos, călcând moartea, ne-a redeschis porțile Raiului și ne-a oferit harul Său cel Sfânt pentru a înfrunta primejdia păcatului și a moșteni viața cea veșnică. Vindecarea noastră sufletească și trupească stă în modul în care vom reuși să facem din Învierea Domnului prilej al vindecării și învierii noastre”.

Vezi aici mai multe fotografii!