Fiule, nu râvni bărbaţilor răi, grăitori în deşert, desfrânaţi, făcători de râsuri, iubitori de îndulciri, şi să nu ai părtăşie cu ei.

De ne-am înfricoşa de iad şi am dori Împărăţia lui Dumnezeu, niciodată n-am grăi în deşert, nici n-am vorbi cele ce nu se cad. Nu gândi că puţin lucru este cuvântul: cel care trece cu vederea cele mici va cădea în unele mai mari. Cum să păzeşti inima fără a păzi gura?

„Tot cuvântul putred să nu iasă din gura voastră, ci numai care este bun spre zidirea credinţei, ca să dea har celor ce aud” (Efeseni 4, 29).

Sfântul Proroc David a zis: „Cine este omul care voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte limba ta de la rău, şi buzele tale ca să nu grăiască vicleşug” (Psalmi 33, 12). Având asemenea mărturii, fraţilor, să fugim de grăirea în deşert – că va trebui să dăm socoteală în ziua Judecăţii, după cuvântul Domnului, pentru orice cuvânt deşert.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 158-159)