Altfel spus, raţiunea trebuie să fie smerită, mintea descătuşată din robia răului, iar cuvântul, zămislit de o minte luminată - urmând ca raţiunea să formuleze ulterior, prin intermediul cuvintelor şi al frazelor, cunoaşterea dobândită de minte.

Ascultarea voii lui Dumnezeu are un rol semnificativ în restrângerea autorităţii raţiunii; nu trebuie să ne încredinţăm propriilor noastre judecăţi sau opinii. Avva Dorotei spunea: „În toate lucrurile care vin asupra mea, nu voiesc să alerg în toate părţile în căutarea înţelepciunii omeneşti, ci lucrez întotdeauna după slabele puteri pe care le am şi, în acelaşi timp, las totul la voia lui Dumnezeu”. Avva Dorotei a scris un capitol întreg dedicat acestui subiect, intitulat Despre trebuinţa de a nu se încrede cineva în înţelepciunea sa (Avva Dorotei, Filocalia, vol. 9, pp. 528-537). Atunci când diavolul găseşte într-un om „o voie [proprie] şi o pornire de îndreptăţire, prin ea îl va răpune; căci unde vede diavolul pe cineva că nu voieşte să păcătuiască, nu e aşa de neiscusit în a face răul, încât să-l momească dintr-o dată la vreunul din păcatele vădite, ci, viclean cum este, se împreună cu o pornire de îndreptăţire, adică cu o îndreptăţire ce ne-o dăm noi şi atunci are mai multă putere şi ne vatămă mai mult”.

Numeroase alte scrieri ale Sfinţilor Părinţi ne îndeamnă să ascultăm în mod necondiţionat voia lui Dumnezeu, aşa cum ne este ea înfăţişată în Sfânta Scriptură. Raţiunea noastră se va răzvrăti, cu siguranţă, şi va protesta - dar este absolut necesar să o supunem voii lui Dumnezeu, întrucât noi nu putem cunoaşte această voie în toate detaliile vieţii de zi cu zi, trebuie să ascultăm de părintele nostru duhovnicesc, care ne va călăuzi pe calea spre Dumnezeu. Căci, ne avertizează avva Dorotei, „Nimic nu e mai jalnic, nimic nu e mai pierzător, decât să nu avem pe cineva care să ne povăţuiască pe calea lui Dumnezeu”. Neascultarea este moarte, iar ascultarea, viaţă.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 242-243)