ascultare

Sfântul Ioan Episcopul cel Minunat, numit şi „cetăţeanul Munţilor Carpaţi”

L-a întrebat părintele Teodul: „Preasfinţite, acolo în pădure, unde locuiţi, nu vă este frig iarna?”. „Părinte Teodul, eu sunt cetăţeanul Munţilor Carpaţi şi Domnul are grijă de mine, că oriunde mă aflu, nu duc lipsă de nimic. Nu simt nici frigul iernii, nici arşiţa soarelui, nici foamea, nici setea, nici altă nevoie pământească!”.

Schimonahia Acachia Maior – o viaţă în rugăciune, ascultare şi lacrimi, departe de ţară

În Mănăstirea Eleon mă împac aşa, ca printre străini. Ştiţi ce spun Sfinţii Părinţi? Călugărul care trăiește printre străini are două cununi! Una este cununa ostenelilor călugăreşti, pe care le face în viaţă; iar a doua este cea pe care ţi-o pregătesc cei din jurul tău, prin defăimări şi dispreţ că eşti străin. Aşa pătimim şi noi aici!

Arhimandritul Teofan Cristea, unul dintre ctitorii Mănăstirii Noul Neamţ

În anul 1864, cu ajutorul marii lavre şi al credincioşilor, au fondat o vestită mănăstire numită „Noul Neamţ”, adunând în jurul lor până la o sută de călugări. Primul stareţ a fost însuşi ieromonahul Teofan, devenit mai târziu arhimandrit. Şi atât de bine a organizat acest cuvios mănăstirea, că în puţină vreme a devenit una din cele mai mari chinovii cu viaţă de obşte din Moldova.

Ajută-l pe copilul tău să-şi construiască încrederea în sine

Pentru a-ţi ajuta copilul să-şi construiască încrederea în sine trebuie să-l iei în serios, să-l iei în consideraţie. El va simţi asta. Va simţi că este important.

Cuviosul Rafail Caligraful ‒ de la 10 ani, frate de mănăstire

În anul 1754, la 2 aprilie, în sâmbăta Paştilor, precum singur scrie, „Radu copilul” s-a călugărit cu numele de „Rafail monahul”, rămânând toată viaţa simplu călugăr în obştea Mănăstirii Horezu, având o singură ascultare: cântarea la strană şi copierea de scrieri ale Sfinţilor Părinţi.

„Nu ascultă până când nu țipi la el!”

După cum omul care consumă antibiotice fără să fie nevoie riscă să se trezească fără apărare în fața unei infecții reale, așa și copilul deprins cu țipetele încetează să mai reacționeze la emoțiile părintești obișnuite. Acum poate fi stimulat numai cu „descărcări de înaltă tensiune”, funcționează doar mijloacele cele mai puternice, cele mai radicale.

Tu îți asculți copilul? Cea mai duhovnicească formă de iubire este ascultarea

Mulţi copii au probleme emoţionale, au probleme de comportament, pentru că nu se simt iubiţi de părinţi. Şi în ce constă această lipsă de iubire? În primul rând, în faptul că nu sunt ascultaţi, uneori nici măcar auziţi, când spun lucruri părinţilor. O mamă poate să spună (fără să înțeleagă cât rău provoacă): „Acum am treabă, lasă, vino mai încolo, du-te şi te uită la televizor...”. Sau: „Iar îmi spui toate prostiile? Mai bine spune-mi ce note ai luat astăzi”.

Monahul Damian Ţâru avea mare credinţă şi nădejde în Dumnezeu

În timpul războiului, unii călugări erau îngrijoraţi. Se gândeau unde şi cum să-şi salveze viaţa. Deci îl întrebă ucenicul: „Părinte Damian, te-ai pregătit? Unde mergem?” „Eu m-am pregătit să merg până la marginea pământului!” Apoi îşi continua lucrul în atelier fără nici o grijă, încât toţi se mirau şi se foloseau de credinţa şi nădejdea pe care le avea în Dumnezeu.

De ce îi cinstim noi pe sfinți și ne rugăm lor?

Și după cum aceia care câștigă concursul, capătă experiență, și la rândul lor își formează discipoli pe care să-i inițieze să câștige și ei medalii și concursuri, tot cam așa ne folosim și noi de virtuțile și experiențele sfinților, pentru a ne fi mai ușor spre câștigarea luptei.

Protosinghelul Ioachim Spătaru – jumătate de secol de duhovnicie

Chilia lui din lavra mănăstirii era un adevărat paraclis şi casă de oaspeţi pentru credincioşi. Căci era cunoscut şi căutat de multă lume de la munte şi de la şes, din Bucovina şi din Ţara de Jos. Toţi ştiau bunătatea bătrânului, se foloseau de cuvintele lui şi băteau cu încredere în uşa chiliei sale.

Pagini