ascultare

Educația copilului – echilibru între ascultare și libertate

Nouă, adulţilor, ne este greu să facem faţă patimilor, neputinţelor, caracterului, dar vrem ca acest lucru să îl realizeze cei mici. De fapt, sub forma aceasta a încrederii şi a respectului, asupra copiilor se aşază greutăţi peste puterea lor. Astfel că linia creştină este cam la mijloc: ascultarea să nu fie doar din supunere şi libertatea să nu fie doar pentru a ne îndepărta de responsabilitatea educării atente a copilului.

Omule, toate câte ai primit de la Dumnezeu, împrumut ți s-au dat!

Omule, până ce ești în priveliștea vieții acesteia, până ce târgul nu s-a risipit, cumpără-ți cu milostenia la săraci mila lui Dumnezeu; cu smerenia, veșnica slavă; cu dreptatea, viața cea nesfârșită, cu curăția, cunună; cu blândețile, intrarea în rai; cu rugăciunea, viața cea împreună cu îngerii.

Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”

Eufimia, sora Patriarhului Ioachim (1674-1690), suferea de o boală incurabilă de foarte mulți ani. Nemaiprimind speranțe de viață din partea medicilor, aceasta s-a spovedit și împărtășit, pregătindu-se astfel de sfârșitul vieții acesteia pământești.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – care sunt datoriile şi ispitele călugărilor?

Monahii sunt datori să-şi păzească făgăduinţa pe care au făcut-o la călugărie, înaintea lui Hristos şi a Sfântului Altar, adică ascultarea necondiţionată, sărăcia de bunăvoie şi fecioria. Toate patimile călugărilor şi ispitele se nasc din două păcate: din neascultare şi din lenevirea la rugăciune.

Scot mintea mea și o pun pe a starețului meu, aceasta este ascultarea

Trebuie să facem ascultare. Scot mintea mea şi o pun pe a stareţului meu; aceasta este ascultarea.

Rugați-vă cu blagoslovenia duhovnicului!

Când făcea câte 100, era și oleacă de mândrie acolo. Așa că tot ce faci să faci cu blagoslovenia duhovnicului.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – despre chemarea pentru viaţa monahală

Unii vin la mănăstire că văd slujbe frumoase, sau la îndemnul unor rude, sau din sărăcie în familie, sau că sunt puţin bolnavi, sau că nu se înţeleg în casă, sau ca să se pocăiască de păcatele tinereţii, sau ca să ajungă preoţi, sau din alte pricini. Însă cel mai bine este când vine omul chemat de Dumnezeu, prin glasul stăruitor al conştiinţei şi cu binecuvântarea duhovnicului său. Aceasta este cea mai frumoasă chemare de Sus la viaţa îngerească!

„Crede, nădăjduieşte, smereşte-te şi iubeşte pe Iisus Hristos!” (Arhimandritul Dometie Manolache)

„Să se contopească inima noastră cu inima lui Iisus Hristos. Să ardem pentru dragostea de Dumnezeu, cum arde o lumânare în sfeşnic. Crede, nădăjduieşte, smereşte-te şi iubeşte pe Iisus Hristos! În puterea acestor cuvinte stă toată taina mântuirii şi fericirii noastre.”

Mare grijă, să nu îndemnăm în vreun fel la păcat!

De la lucrul acesta mai mic, înlesnirea poate să treacă la un al doilea, la un al treilea şi aşa mai departe, tot mai mult.

Ce pericol se poate ascunde în lecturarea cărților duhovnicești

Se pare că monahul începător nu poate nicidecum să adapteze cartea la situație proprie, ci se lasă furat, de obicei, de orientarea cărții.

Pagini