Costion Nicolescu, Sarea Pământului - încrucişări, întâlniri, însoţiri, Editura DOXOLOGIA, 2011, 547 pagini.

Prin intermediul cărţii Sarea Pământului - încrucişări, întâlniri, însoţiri, Editura DOXOLOGIA a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei oferă cititorilor posibilitatea întâlnirii cu o autentică personalitate a teologiei româneşti contemporane, Costion Nicolescu. Doctor în teologie la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint Serge“ din Paris, cercetător la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, profund cunoscător al credinţei şi tradiţiei naţionale, Costion Nicolescu a scris numeroase cărţi, studii şi articole în diferite publicaţii şi a realizat emisiuni de radio şi televiziune cu tematică religioasă şi culturală.

Aşa cum mărturiseşte autorul, cartea de faţă, Sarea Pământului, este precum „o expoziţie retrospectivă de portrete… Aflăm în ea varii alcătuiri: schiţe, crochiuri, desene, acuarele, pânze mai compuse, tablouri mai ample… Cele mai multe au mai fost publicate cu diferite prilejuri. Sunt portrete de oameni care, îndeobşte, au însemnat ceva pentru societate, cel mai adesea pentru Biserică. Dar nu totdeauna. La o privire atentă, sunt, realmente, «de la vlădică până la opincă», adică de la patriarhul ecumenic până la simpli ţărani. Din unele puncte de vedere, cei din urmă pot fi la fel de preţioşi şi de importanţi în privirea străvăzătoare a lui Dumnezeu ca şi cei dintâi. Toţi sunt oameni cu care am fost, la un moment dat, într-o împreună inspirare. Oricum, au însemnat ceva, însoţindu-mă pe Cale, adăugându-se bunei existenţe.

Portretele zugrăvite au venit în urma a diferite împrejurări: prezentări, de cele mai multe ori însoţind interviuri, aniversări, dar mai adesea evocări, după moartea unor persoane dragi, prefeţe, prezentări ale unor autori, vorbiri la vernisaje… Unele au fost solicitate anume de vreo redacţie sau de vreo persoană, altele impuse de o situaţie sau de alta. Ele (re)prezintă felurite situări şi felurite raportări. Cât despre mine, eu sunt locul lor geometric, în teritoriul unei geometrii a persoanei, spirituale, dezvoltate în duh de întâlnire, de oglindire. Am simţit nevoia să strâng toate aceste zugrăviri ca într-un album de familie. Sunt fotografii mai clare, fotografii mai estompate... Oricum, ele sunt urmarea unor întâlniri şi a trăirilor pe care le-au indus. Au fost, totodată, şi acte de cunoaştere, în care m-am simţit mereu frumos implicat, admirativ, inspirator, încurajator. Alături de aceşti oameni m-am simţit mai cu rost pe lumea aceasta. Chiar dacă de unii mă leagă o duioşie mai mare, o împreună călătorire mai îndelungă, tuturor le sunt recunoscător. Mi-au jalonat în chip fericit parcursul vieţii. Parcurgând cuprinsul lucrării, poţi avea impresia unui soi de pomelnic. În fond, asta şi este! Desigur, sunt mulţi alţi oameni foarte importanţi pentru mine şi extrem de dragi mie care nu apar, pentru că nu a fost prilejul care s-o solicite… Pentru unii poate că va veni totuşi, într-o bună zi, îndemnul, fie el exterior sau lăuntric. Alţii vor rămâne, în mod sigur, «scrişi» numai în inima mea… Port nădejdea împlinirii în altă lume a ceea ce a rămas numai pornit aici, a unei împreună-locuiri veşnice la loc de tihnită împlinire, în preajma lui Hristos, prin El, a Sfintei Treimi“.