O minunată lecție de oratorie sacră

Rațiunea a de a fi a unei traduceri este aceea a cunoașterii tonusului și conținutului duhovnicesc a autorului și textului său, nu epatarea cunoașterii limbii din ale a cărei acorduri remontezi dinaintea cititorului român dinamica unei rostiri teologice. Aici îmi pare că Părintele Roger Coresciuc a descoperit cheia echilibrului între verbul în construct patristic, palamit – plin de sensuri și orizonturi în glisare – și realismul transpunerii sale în limba română.

Sunt în plină bucurie a finalizării unei lecturi de o noapte. Părintele Roger Coresciuc, neobositul traducător al Sfântului Grigorie Palamas în limba română, ne oferă Sfântul Grigorie Palama, Omilii, vol. III (Doxologia, Iași, 2021, 294 pg.). Ediția, îngrijită de Părintele Dragoș Bahrim, întregește în chip fericit celelalte două volume ale propovăduirii palamite la care Părintele Coresciuc se nevoiește de o vreme, dar și frumoasa colecție Viața în Hristos- pagini de Filocalie , sațiul în care, de multă vreme de-acum, ne-am bucurat de pagini din gândirea filocalică a Sfinților Maxim Mărturisitorul, Calist Angelicoudes, Anastasie Sinaitul, Simeon Stâlpnicul din Muntele cel Minunat, Calist I, Patriarhul Constantinopolului, Macarie Egipteanul, Teodor Studitul ori a Cuviosului Teognost, în pregătire fiind, înțeleg, și scrierea Cuviosului Nicolae Kataskepenos, Sfântul Chiril Fileotul: viața ca filocalie. Tot atâtea ruguri aprinse spre cunoașterea spiritualității filocalice, parte de foc a mărturiei Ortodoxiei trăite cu sârg și sens. Pagini care ne descoperă, oarecum, modul de a gândi și trăi efortul mântuirii prin gândirea plină de har a prezenței Duhului Sfânt.

Am prezentat primele două volume laborios aduse în lumina tiparului de Părintele Robert Coresciuc. Atent, migălos și extrem de ancorat în gândirea palamită – ne-a oferit și o lucrare despre gândirea acestuia în polis și politici – autorul traducerii ne oferă un text cald, atent și cordial limbii române căci una dintre marile probleme ale traducerilor rămâne aceea a așezării lor în limba traducerii, fără a o fractura cu grecisme, slavisme, latinisme ori modernisme inutile. Rațiunea a de a fi a unei traduceri este aceea a cunoașterii tonusului și conținutului duhovnicesc a autorului și textului său nu epatarea cunoașterii limbii din ale a cărei acorduri remontezi dinaintea cititorului român dinamica unei rostiri teologice. Aici îmi pare că Părintele Roger Coresciuc a descoperit cheia echilibrului între verbul în construct patristic, palamit – plin de sensuri și orizonturi în glisare – și realismul transpunerii sale în limba română.

Veți citi astfel o serie de noi Omilii (predici) care vor redimensiona dinamica limbajului teologic al vremii de acum integrându-l în paternul mistic și ascetic al gândirii filocalice: Omilia a XLV-a: La Evanghelia celei de-a doua Duminici, a lui Luca, care zice: „Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea...”; întru care și cuvânt împotriva cămătarilor (pp. 11-18); Omilia a XLVI-a: La Evanghelia celei de-a treia duminici, a lui Luca, având ca subiect pe fiul văduvei cel înviat de Domnul; întru care și despre și faptul de a fi iertători și împreună-pătimitori unii față de alții (pp. 19-28); Omilia a XLVII-a: La Evanghelia celei de-a patra duminici, a lui Luca, care zice: „Ieșit-a Semănătorul să semene sămânța Lui”. Întru care și despre lucrarea cea bună pe care trebuie să o împlinim înainte de această însămânțare (pp. 29-40); Omilia a XLVIII-a: La Evanghelia celei de-a cincea duminici, a lui Luca, care zice: „Era un om bogat, care se îmbracă în porfiră”. Întru care și despre bogați și săraci cine se mântuiește (pp. 41-52); Omilia a XLIX-a: La cel între sfinți Mare Mucenic, făcător de minuni și Izvorâtor de Mir, Dimitrie (pp. 53-66); Omilia a L-a: La evanghelia celei de-a șasea duminici, care zice: „Ieșind Iisus pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate care avea demon de multă vreme” (pp. 67-74); Omilia a LI-a: Anume că chemarea neîncetată a li Dumnezeu prin rugăciune și psalmodie este temeiul și tăria a tot binele, și întoarcerea și izbăvirea de toată răutatea și scârba (pp. 75-84); Omilia a LII-a: Rostită la Intrarea în Sfânta Sfintelor a Întru-tot-Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu (pp. 85-94); Omilia a LIII-a: La intrarea în Sfânta Sfintelor și (despre) viața deiformă de acolo a Întru tot Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria (pp. 95-136); Omilia a LIV-a: Că după venirea Domnului mai mare este răsplata celor ce bine-împlinesc (virtutea) și mai multă pedeapsa celor neascultători. Și despre diferite patimi și virtuți. Rostită în a zecea duminică a lui Luca, care este înainte de cea a protopărinților (pp. 137-148); Omilia a LV-a: Rostită în duminica protopărinților. Întru care și despre cei ce se lenevesc spre ascultarea învățăturii din pricina dificultății timpului (de față) și a lipsei lucrurilor trupești (pp. 149-156). Omilia a LVI: Despre Sfintele și înfricoșătoarele lui Hristos Taine. Rostită mai înainte cu patru zile de Nașterea Domnului (pp. 157-168); Omilia a LVII-a: Rostită la Duminica Părinților, despre genealogia după trup a Domnului nostru Iisus Hristos și a Pururea fecioarei și de Dumnezeu Născătoare, care L-a născut întru feciorie (pp. 169-180); Omilia a LVIII-a: La Mântuitoarea Naștere cu trupul a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos (pp.181-192); Omilia a LIX: Despre cele săvârșite la dumnezeiescul Botez, despre pocăință și despre cele spuse despre ea de Botezătorul Ioan. Rostită în ajunul (sărbătorii) Luminilor (pp. 193-205); Omilia a LX-a: Rostită la sfânta prăznuire a Luminilor; întru care se face arătare pe cât cu putință a tainei botezului lui Hristos (pp. 205-218); Omilia a LXI-a: La cea de-a douăsprezecea a lui Luca, având ca subiect vindecarea minunată a celor zece leproși. Întru care și despre pacea cu Dumnezeu, cu noi înșine și unii cu alții (pp. 219-228); Omilia a LXII-a: La cincisprezecea duminică a lui Luca, având ca subiect îndreptarea și mântuirea lui Zaheu, mai marele vameșilor; întru care și despre iubirea de argint (pp. 229-238) și Omilia a LXIII-a: Către cei ce se găsesc greu de purtat tot felul de greutăți care ni se întâmplă din toate părțile (pp. 239-249). O Bibliografie generoasă în conținut (pp. 251-258) întregește o minunată lecție de oratorie sacră, în cel mai adânc sens al cuvântului.

 

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie