Ce este religia? Urmărind etimologia cuvântului, vom afla că este vorba despre un anume tip de raportare la valori spirituale, adeseori (dar nu în mod obligatoriu) identificate ca fiind caracteristice unei divinităţi. Ea este rezultatul faptului că omul este fiinţă spirituală, care are o ierarhie de valori. Prin urmare, nimeni nu-i scutit de religiozitate şi religie, chiar dacă religia sa nu coincide cu vreun cult recunoscut.

Mai simplu spus, orice om crede în anumite valori. Cum Uniunea Europeană se pretinde o comunitate de oameni care cred în anumite principii şi se conduc după anumite valori, este clar că ea posedă o anumită religiozitate. În consecinţă, manifestarea acesteia îmbracă forma unei religii, cum tot aşa religiozitatea fiecărui om ia forma unei religii.

Observând modul în care Uniunea Europeană înţelege să aplice regulile democraţiei, am ajuns la concluzia că încercarea autorităţilor de a se autodeclara neutre din perspectivă religioasă se va sfârşi prin...apariţia unei noi religii: europenismul. Aceasta deoarece orice încercare de raportare la religie (acceptare sau negare) se va solda cu o luare de poziţie religioasă. Iar aceasta confirmă o mai veche teorie antropologică: religiozitatea, ca formă de raportare la valori spirituale, este ontologică omului.

Care ar fi, într-o descriere succintă, caracteristicile noii religii?

1. Pretinde neutralitatea religioasă. În fapt, este o himeră, deoarece neutralitatea implică o pasivitate religioasă. Ori, prin directivele şi recomandările UE, vom regăsi trimiteri la valori morale, spirituale, ceea ce face ca Europa să nu fie deloc pasivă religios, ci doar să aibă un alt set de valori în care crede, desigur diferite de cele consacrate cultelor cunoscute până acum.

2. Deşi pare sincretism, în realitate se practică reeducarea religioasă. UE pretinde că în spaţiul comunitar oamenii îşi pot pune în comun tradiţiile şi culturile proprii, conform devizei unitate în diversitate. Numai că, în realitate, la capitolul credinţe religioase Europa practică ceva contrar: autorităţile consideră că religia face parte din sfera privată şi nu trebuie să conteze în adoptarea deciziilor comunitare. Urmarea este că spaţiul comunitar este sterilizat de valorile religioase zis clasice, care sunt înlocuite cu valorile europenismului.

3. Impune europenilor o viziune comunistoidă asupra spiritului uman. Recent, eurodeputatul britanic naţionalist Nigel Farage a acuzat UE de comunism şi de furt de democraţie. Lăsând deoparte discuţiile politico-economice (şi ele destul de aprinse), sesizez că Europa încearcă să spună europenilor ce şi cum să creadă în domenii controversate, bazându-se exclusiv pe principii secular-umaniste, care şi ele sunt poziţionate cumva faţă de religie. Deşi la origini UE este un pact economico-politic, iată că ea se fundamentează pe anumite valori morale, ceea ce şi stârneşte controverse publice. De exemplu, reglementarea relaţiei Stat-Culte, recunoaşterea parteneriatelor şi căsătoriilor LGBT, adopţiile de copii, eutanasia, procreerea asistată etc. Sau, pentru a nu părea unilateral, recentele evoluţii legate de recunoaşterea Kosovo.

4. Are alură de poliţie spirituală. Deşi UE recunoaşte dreptul la opinie şi liberă exprimare, precum şi dreptul la nediscriminare, legislaţia în domeniu tinde să îmbrăţişeze discriminarea pozitivă. Nedumerirea mea este următoarea: dacă eu opinez contrar unei valori pe care UE mi-o recomandă spre asumare, atunci săvârşesc un delict de opinie? Dacă majoritatea dintr-o ţară membră nu acceptă valori recomandate de Bruxelles, ţara este potenţial sancţionabilă? Dar dacă eu nu accept principiile pe care UE le susţine (adică sunt eurosceptic), sunt pasibil de sancţiuni? Dacă răspunsul este „da” la vreuna din întrebări, înseamnă că UE încalcă ea însăşi Drepturile Omului şi devine un fel de poliţie spirituală.

Închei cu constatarea personală că dacă UE nu va şti să aplece urechea către supuşii ei, găsind formule care să genereze armonie, nu tensiuni, într-un final va dispărea sau se va transforma în dictatură ori totalitarism. Aceasta deoarece, tehnic vorbind, nu poţi să ţii împreună, 500 milioane de suflete diferite, prin încercarea de a le omogeniza. Au mai încercat şi alţii înainte, în numele altor idealuri... dar dragoste cu sila nu se poate.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Părintelui Eugen Tănăsescu de pe adevarul.ro)