Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie este considerată cea dintâi scriere de valoare universală a literaturii române, dar și un testament spiritual, adresat de către binecredinciosul voievod nu numai fiului său, ci tuturor generațiilor care doresc să trăiască în lumina Evangheliei. Cartea este mai mult decât un manual de conduită. Ea cuprinde îndemnuri duhovnicești, reflecții asupra guvernării și modului de se comporta un cârmuitor politic, dar și sfaturi morale. Încă de la început, Sfântul Neagoe pune temelia oricărei educații: „Mai înainte de toate, fiul meu, să ai frica lui Dumnezeu în inima ta și să nu uiți niciodată mila Lui, căci El este viața și puterea ta”. Această chemare rămâne actuală și astăzi, când părinții sunt chemați să insufle copiilor conștiința prezenței lui Dumnezeu și nădejdea în purtarea Sa de grijă.

Un alt pasaj grăitor despre gândirea profund duhovnicească a Sfântului Neagoe este cel prin care autorul își învață fiul și pe noi toți cum să primim și să prețuim darurile primite de la Creatorul nostru: „ochii ți i-a dat Dumnezeu să privești la ceruri și la sfintele icoane, urechile să le ții spre cuvântul Lui, gura să grăiască rugăciune și cântare, iar mâinile să le întinzi spre milostenie”. Aceste cuvinte traduc în limbajul de astăzi o pedagogie practică: copilul trebuie să înțeleagă că talanții săi nu sunt pentru mândrie, ci pentru slujire, pentru iubire și pentru binefacere.

Sfântul Voievod arată și calea echilibrului între izbândă și greșeală: „De vei face lucruri bune, nu te lăuda, iar de vei greși, nu te deznădăjdui; ci caută pocăința și mărturisirea, și iarăși te vei ridica”. Într-o vreme în care copiii sunt presați fie să performeze, fie să evite cu orice preț greșeala, aceste cuvinte arată că educația nu se rezumă la succes și eșec, ci la învățarea curajului de a merge mai departe în smerenie și nădejde.

Milostenia este o altă virtute esențială: „Iubește pe cei săraci și nu întoarce fața ta de la cel ce cere, căci Dumnezeu este în chipul lor”. Familia creștină poate face din aceste cuvinte o regulă concretă de viață: împărțirea hranei, vizitarea bolnavilor, grija față de cei singuri. Copiii vor înțelege astfel că educația nu formează doar mintea, ci și inima.

Sfântul Neagoe nu uită nici de virtutea curăției: „Nimic nu este mai plăcut lui Dumnezeu decât omul curat cu inima și cu sufletul”. Într-o lume marcată de tentații, părinții au misiunea de a le arăta copiilor că libertatea nu înseamnă desfrâu, ci respect de sine, demnitate și trăire în adevăr.

La fel de actual este îndemnul său la lectură duhovnicească: „Să cauți, fiul meu, să citești sfintele cărți și din ele să-ți hrănești sufletul, căci întru ele este viața cea adevărată”. Astăzi, când ecranele și zgomotul lumii ocupă timpul copiilor, acest sfat îi cheamă pe părinți să cultive în familie obiceiul citirii Scripturii și al cărților ziditoare de suflet neuitând ce ne îndemna Sfântul Vasile cel Mare: așa cum albinele culeg nectarul din flori fără a strica frumusețea lor, tot astfel și noi, citind cărți, să păstrăm din ele ceea ce este folositor sufletului”.

În fine, Sfântul Voievod arată că pacea și blândețea sunt mai tari decât mânia: „Fă-te pace și vei vedea că și cei din jur se vor liniști”. Atmosfera unei familii se formează din tonul vocii, din gesturile de răbdare și iertare. Copilul crescut în pace devine purtător de pace. Prin toate acestea, Învățăturile către fiul său Teodosie se dovedesc un adevărat program educațional pentru familiile de astăzi. Ele ne amintesc că educația nu este doar acumulare de cunoștințe, ci formare a inimii, cultivare a virtuților, zidire a unei personalități integrate în credință și iubire.

În concluzie, Sfântul Voievod Neagoe Basarab se înfățișează nu doar ca un exemplu de conducător creștin, ci și ca un părinte duhovnicesc al veacurilor, ale cărui învățături rămân un îndreptar viu pentru Biserică și pentru societate. Prin testamentul său spiritual, el arată familiilor creștine de astăzi calea pe care trebuie să o urmeze: aceea de a-și crește și a-și educa copiii în lumina Evangheliei Mântuitorului Hristos, în duhul tradiției și al învățăturii Bisericii și în iubirea jertfelnică față de aproapele. 

Într-o lume tulburată de schimbări rapide, de frământări geopolitice și de relativism moral, aceste îndemnuri ale Sfântului Voievod Neagoe Basarab își arată cu și mai multă strălucire actualitatea, arătând că adevărata formare a tinerelor generații nu poate fi despărțită de credință și de statornicia în valorile Evangheliei, de rugăciune și de responsabilitatea față de comunitate. În felul acesta, moștenirea Sfântului Voievod rămâne o chemare la responsabilitate, la dăruire și la statornicie în credința ortodoxă, oferind familiilor repere sigure pentru a-și întemeia viața în și cu Hristos, Mântuitorul nostru.