O vacanță mică … cât vacanța mare!

Arhiepiscopia Iaşilor

O vacanță mică … cât vacanța mare!

Pe cât de greu au trecut ultimele patru săptămâni din semestrul întâi al acestui an școlar, cu teste de evaluare, cu așteptări stresante ale rezultatelor de la teze și cu ascultări interminabile pentru încheierea mediilor, pe atât de repede a trecut vacanța intersemestrială. Mică. După un semestru de muncă asiduă, pentru copii ar fi fost nevoie de….o vacanță mare.  Ar fi fost nevoie de ceva timp pentru relaxarea intelectului. Dar cum să bagi o vacanță mare într-una mică, trei luni într-o săptămână sau, mai bine zis, cum să concentrezi 90 de zile de relaxare în doar 9 zile de vacanță?

Ei bine, noi am reușit! În perioada 6 – 14 februarie a.c., tinerii ortodocși din filiala Flămânzi a ATOR-ului au participat la diverse activități recreative, pentru folosul trupului și al sufletului. Astfel, sâmbătă, în prima zi a vacanței, ne-am reunit pe seară la săvârșirea Vecerniei, după care am vizionat o primă parte a Conferinței „Liniștirea tinerilor neliniștiți”, susținută de părintele Nicolae Tănase în data de 17 noiembrie 2015 la ASCOR Cluj. Cum materialul vizionat a generat o disponibilitate pentru a adresa întrebări, seara s-a încheiat cu ample discuții pe marginea frământărilor tinerilor de astăzi.

Duminică, după participarea la Sfânta Liturghie, ne-am întâlnit în sala de ședințe a Primăriei Orașului Flămânzi, unde am încercat să extragem o fărâmă de talent dinlăuntrul fiecărui tânăr, mai ales că în duminica  respectivă   la Sfânta Liturghie s-a citit pericopa evanghelică despre Pilda talanților. Lectura, improvizațiile și jocurile de îndemânare i-au pus în comuniune pe tineri, aducând pe chipurile lor zâmbete, lumină și relaxare.

Zilele de luni, marți și miercuri au fost închinate mult așteptatei întâlniri de la Dorohoi, în cetatea sfințeniei, unde câțiva tineri din filiala noastră au fost părtași la trei zile de rugăciune, dezbateri, voie bună, prietenie și relaxare. Pentru cei rămași acasă, seara zilei de miercuri a fost dedicată cinematografiei. Filmul „Unbroken” (2014) a deschis tinerilor noi orizonturi pentru a înțelege că puterea răbdării stă în acceptare și iertare, că demnitatea este mai presus decât avantajele materiale, că suferința pentru salvarea aproapelui este salvatoare și că prietenia adevărată, mai ales cea zidită în clipe de încercare, dăinuiește peste timp.

A-ți cunoaște credința este una și aceeași cu a face cunoștință cu Dumnezeu

Nu putem să iubim ce nu știm, nu putem îndrăgi Sfânta Liturghie dacă nu o cunoaștem sau nu o înțelegem. În sensul acesta, vineri dimineață, tinerii au fost invitați să participe la Sfânta Liturghie săvârșită într-un mod accesibil lor, adică au putut vedea cu proprii ochi  toate momentele acesteia, toate actele și gesturile liturgice ale preotului slujitor: Proscomidia, invocarea Duhului Sfânt la momentul epiclezei, frângerea agnețului, împărtășirea preotului, punerea miridelor (părticelelor) în Sfântul Potir spre iertarea păcatelor celor pomeniți, etc. Ziua de sâmbătă a fost una deosebită, cu o dublă întâlnire a tinerilor. Mai întâi, pe la orele amiezii, tinerii s-au întâlnit pentru două ceasuri în sala de sport a Orașului Flămânzi. Filiala ATOR Flămânzi se bucură de un parteneriat cu Primăria Orașului Flămânzi, care a acordat gratuit accesul tinerilor atoreni în fiecare sâmbătă,  între orele 13:00-14:00. După ce au pus în mișcare corpul, a venit și rândul sufletului, pentru care, la orele 17:00 tinerii au participat la Vecernie, după care a urmat o oră de folk și mimă.

Așa cum obișnuim, după ce o parte dintre tineri participă la o tabără sau întâlnire ATOR într-o altă filială, în perioada imediat următoare punem și noi în dezbatere tema de la întâlnirea respectivă, pentru ca și ceilalți să aibă folos precum au avut cei care au participat la întâlnire. Așa că, duminică, după Sfânta Liturghie, ne-am reîntâlnit pentru a șaptea oară în aceeași săptămână, și am dezbătut tema de la Dorohoi - „De ce trebuie să ne cunoaștem credința?”. Răspunsurile venite din partea tinerilor au fost diverse, însă toate au concentrat în ele nevoia și bucuria de a ne cunoaște dreapta credință. Nu poți să iubești ceea ce nu cunoști. A-ți cunoaște credința este una și aceeași cu a face cunoștință cu Dumnezeu: „- Bună! Eu sunt tânărul cutare. - Bună! Eu sunt unicul Dumnezeu.” Nu poți alerga spre o țintă dacă nu știi unde este ținta, dacă nu ai măcar câteva repere care să te îndrume către țintă, iar acele repere să fie valabile și corecte. De fapt aceasta este esența lucrării preoților cu tinerii ortodocși: le oferim suport, repere, încurajare și ghidaj spre țintă, spre împărăția lui Dumnezeu, care nu este din lumea aceasta.

Tinerii sunt asemenea unor piloți de avion. Sfânta Scriptură este radarul. Preoții sunt turnul de control. Destinația este împărăția lui Dumnezeu. Slavă Lui pentru toate!

Citește despre: