Cu 46 de zile înainte să împlinească venerabila vârstă de 90 de ani și cu 2 zile până la împlinirea a 69 de ani de călugărie, Înalt Preasfințitul Bartolomeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a pornit spre marea întâlnire cu Hristos, Împăratul Veșnic. Ieri, 31 ianuarie 2011, la ora 19:25, la Secția de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, Mitropolitul Ardealului a plecat din această viață, fiind "înconjurat de medici, prieteni, ucenici și colaboratori apropiați", potrivit Biroului de Presă al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

"Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc și el este unul din cei care mai țin adevărul și nu o să cedeze. Mai spovedesc și pe alți ierarhi și dacă nu fac ce le-am zis și nu țin adevărul până la capăt, o cam slăbesc cu ei. Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni, dar El a biruit. Așa și Anania a biruit", spunea cu ceva timp în urmă părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, un mare duhovnic al Ortodoxiei românești contemporane.
Înalt Preasfințitul Bartolomeu Anania a biruit greutățile vieții pământești vreme de 90 de ani, iar ieri seară a înfruntat și moartea, pornind spre împărăția cerurilor, la ora 19:25. Sfârșitul înaltului ierarh a survenit la Secția de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, "înconjurat de medici, prieteni, ucenici și colaboratori apropiați", trupul Înalt Preasfințitului Bartolomeu "cedând multiplelor afecțiuni care i-au marcat ultima perioadă de viață", se arată în comunicatul remis de permanența Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Ziua înmormântării celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Clujului va fi anunțată în zilele ce urmează, "trupul IPS urmând să fie depus în Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca, unde toți cei care doresc îi vor putea aduce un ultim omagiu".
Potrivit aceleiași surse, vor urma zile de doliu, iar "ierarhii, clerul și credincioșii Bisericii noastre vor înălța rugăciuni pentru iertarea păcatelor și dumnezeiasca fericire a sufletului nobil al Părintelui nostru Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu și pentru veșnica sa odihnă în împărăția lui Dumnezeu, alături de aleșii Săi".

IPS Bartolomeu a fost un înverșunat apărător al sufletului românesc și a cuvântat adeseori despre obligația care ne revine nouă, românilor, de a promova valorile și tradițiile adevărate și de a păstra cum se cuvine "această grădină a Maicii Domnului, care se cheamă România". Un colț din această grădină a regăsit în munții Neamțului, la Văratec, în anul 1982, când a decis să se pensioneze și să se dedice în totalitate scrisului. Aproape zece ani a trudit aici la revizuirea în limba română și la comentarea Bibliei, a continuat scrierea "Memoriilor" și a participat la șezătorile literare și spirituale în prezența unor mari oameni de cultură ai vremii: "Aveam un fel de cenaclu, un "vinclu" al academiei. Veneau multe personalități intelectuale, cum ar fi doamna academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, doamna Ștefana Venisar Teodoreanu, văduva lui Ionel Teodoreanu, doamna Valeria Sadoveanu, văduva lui Mihail Sadoveanu, doamna Cornelia Pillat, văduva lui Dinu Pillat. Vara, în special, aveam adevărate șezători, audiții muzicale, o viață spirituală foarte frumoasă. Și acum ar fi benefice astfel de întruniri pentru revigorarea vieții spirituale", declara IPS Bartolomeu, într-un interviu acordat ziarului "Flacăra Iașului", cu prilejul lansării, în data de 5 decembrie 2008, a volumului "Memorii", apărut la Editura "Polirom" din Iași.
În 1982 IPS Bartolomeu s-a pensionat de la Direcția Institutului Biblic din București și s-a retras ca pensionar la Mănăstirea Văratec, unde și-a petrecut vremea, după cum singur mărturisea, până în 1993, când a fost chemat la episcopat în Transilvania, la Cluj.
Despre șederea sa la Văratec a vorbit și părintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor și mare eclesiarh al Catedralei patriarhale din București, în "Lumea Monahilor" anul II, nr. 7 (13) Iulie 2008: "În anii 1980-1993 petrecea tot mai mult timp în acest loc (n.r. - Mănăstirea Văratec) Arhimandritul Bartolomeu Anania. În casa episcopului Partenie Ciopron, care oferă o priveliște splendidă fericiților locatari, Arhimandritul Bartolomeu a scris sute ori mii de pagini și s-a ostenit la începerea diortosirii Sfintei Scripturi. Nu voi uita niciodată lungile seri de la Văratec cu discuțiile interesante și prietenoase dintre Mitropolitul Moldovei (n.r. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel) și viitorul Mitropolit al Clujului. Tot la Văratec, l-a găsit vestea adusă de Sfântul Sinod privind chemarea sa la arhierie și la slujirea ca arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului".

De altfel, mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului a fost strâns legat de Moldova nu doar prin șederea sa îndelungată la Mănăstirea Văratec, pe care o părăsește în 1993, când este chemat să urmeze calea arhieriei, ci și de Iașul cultural, unde îl așteptau mereu numeroși prieteni. "Am avut mai multe cunoștințe din Iași, unii mai sunt, alții au murit. Pe câțiva dintre ei, cum este academician Constantin Ciopraga (n.r. trecut la cele veșnice în 2 februarie 2009), deși este destul de vârstnic, am avut bucuria să îi reîntâlnesc. M-am simțit foarte bine, iar printre cei noi m-am simțit de la bun început tot ca între prieteni. Datorită Văratecului, unde veneau foarte mulți intelectuali, cel puțin vara, am cunoscut mulți ieșeni și așa se face că Iașul îmi era un oraș foarte familiar. Eram invitat de conducerea Universității să țin conferințe, eram găzduit în Casa de oaspeți a Universității, care se află sus, pe Copou. Pe de altă parte, am fost la Casa Pogor de mai multe ori. Lucian Vasiliu, care conduce "Dacia literară", îmi este un vechi cunoscut, așa încât mă simt în Iași ca acasă", mărturisea IPS Bartolomeu în decembrie 2008, pentru aceeași publicație ieșeană.

Meritele sale teologice și culturale au fost recunoscute în dese rânduri de diverse foruri academice. În luna mai a anului 2009, Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. T. Popa" din Iași acorda Înalt Preasfinției Sale titlul de Doctor Honoris Causa, Laudatio fiind rostit chiar de rectorul UMF, prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae. "Prezența Înalt Preasfințitului Bartolomeu aici, la Universitatea noastră, înseamnă un adaos de spiritualitate, de binecuvântare a unui spațiu închinat sănătății, vieții, care ne spune că Biserica și Universitatea se află într-o aceeași misiune de cinstire a omului, de preamărire a Domnului. (...) Înalt Preasfințitul Bartolomeu a fost unul dintre susținătorii și promotorii Bioeticii în România și a dialogului între medicină și religie, readucând în cadrul profesiei medicale încărcătura spirituală. Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa este pe deplin meritată și o considerăm a fi o binevenită recunoaștere și o mare sărbătoare pentru întreaga comunitate academică ieșeană", spunea prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, la 13 mai 2009, cu prilejul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al UMF Iași.
IPS Bartolomeu a susținut cu această ocazie o prelegere despre "Puterea cuvântului", pe care o regăsim în mai multe domenii, de la teologie la literatură sau medicină. "Dacă în general există o artă a cuvântului, în teologie există și o pluridimensionalitate a cuvântului, mai mult decât în artă și literatură. Aș începe cu ipostaza cuvântului creator. În limbajul teologic - dar nu numai - el este determinat prin termenul logos. În spiritualitatea creștină îl cunoaștem în trei ipostaze: logos proforikos, logos endiathetos, logos spermatikos. Voi încerca să vă spun câte ceva despre fiecare", și-a început IPS Bartolomeu prelegerea, continuând cu prezentarea altor ipostaze ale Logosului: cuvântul revelator, logosul proniator. "Cuvântul în sine are o putere duală, el poate fi bun sau rău, dar e neutru din punct de vedere moral. Omul este cel care-i dă dimensiunea morală, așa cum i-o dă unui briceag: îl folosește să curețe de coajă un măr pe care să-l mănânce sau să-l împlânte, mânios, în spatele cuiva. (...) Dumnezeu l-a creat pe om liber și, în același timp, i-a dat putința de a folosi libertatea cum vrea. La început a folosit-o prost și prost a ieșit. Și dacă veni vorba, și noi înșine, urmașii lui Adam, am recăpătat libertatea ca neam, ca națiune, ca popor, în decembrie 1989, dar prost o înțelegem și prost o folosim, și de aceea merg lucrurile atât de prost în țara noastră. E evident că încă nu ne-am deprins să cântărim cum se cuvine acest dar al lui Dumnezeu, care este libertatea", a evidențiat IPS Bartolomeu Anania, care nu a uitat nici de "puterea terapeutică a cuvântului" - "Doctorii știu mai bine că o vorbă bună, de prietenie și încurajare, spusă la căpătâiul bolnavului, prețuiește uneori mai mult decât un vârf de bisturiu, un ac de seringă sau un lichid medicamentos".
Înaltul ierarh a subliniat și puterea magică a cuvântului, mărturisind auditoriului o întâmplare petrecută la optsprezece ani, când a priceput "cum a rostit Dumnezeu doar două cuvinte și a urnit universul", iar în final și-a dezvăluit latura poetică, dând rostire unei poezii proprii din ciclul "Anamneze":

"Puterile cuvântului le știu
și nu de-acum și nici de prin aproape,
ci de pe când mi se purtau pe ape
în oglindirea cerului sălciu,
precum în deltă duhul dimineții
închipuie icoane din nimic ,
în pelican se-ncuibă și-n chitic
și-ngreunează cimbrii și scaieții.
Rostesc, și totul se preface-n rost;
ologul zburdă, ciungul vă mângâie,
vă-mbrățișați cu cel mâncat de râie,
lunaticul surâde-n adăpost,
aude surdul, orbul vede, sfinte
vi-s târfele cetății, prin ce spun
se-ntoarnă osândiții din surghiun,
cuvântul meu răzbate și-n morminte.
Uimiți, voi credeți că scornesc minuni
Ca să-mi arăt puteri nepământene.
Minunea, vai!, e numai pentru lene.
La spaime sacre, când veți fi imuni?
Sunt om ca voi, dar om încuvântat.
Miracolul e fapta mea cea bună.
De-acum nici o durere n-o să spună
că mi-a cerut un leac și nu i-am dat".

"Noviciatul meu a fost scurt, de numai vreo patru luni. Starețul mă făcuse rasofor și hotărâse să devin călugăr la 2 februarie (1942), în ziua Întâmpinării Domnului. (…)
Ceremonia tunderii în monahism e una din cele mai impresionante ale ritului răsăritean, dar dacă ești obiectul ei ți se înfățișează ca o ceață de tămâie cântătoare care te poartă, aerian, spre niște lumini ghicite prin abur. Am văzut multe de-a lungul anilor, și cred că așa trebuie să fi fost și a mea. Nu știu cum voi fi arătat în cămașa lungă, albă, desculț, cu capul plecat, acoperit sub mantia neagră a părintelui Firmilian, nașul meu de călugărie. Îmi aduc aminte că-mi tremura spinarea, mergând încet de la intrarea bisericii spre altar, precedat de călugării care purtau făclii aprinse și cântau "Brațele pământești sârguiește a le deschide mie…"; părintele Firmilian îmi simțea tremurul și mă strângea pe după umeri. (…) O clipă mi-a trecut prin minte să fug de sub mantie și s-o iau la goană. Dar m-am lăsat purtat așa, poate de însăși varga Domnului, care de multe ori după aceea avea să mă culeagă din răzlețiri și să mă readucă-n turmă. M-am răstignit, am făgăduit, am primit un nume care nu era al meu." (Valeriu Anania, "Memorii", Editura Polirom, Iași, 2008, p. 37)

Înalt Preasfințitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, cunoscut ca un veritabil cărturar și scriitor (Valeriu Anania), s-a născut în familia clericului ortodox Vasile Anania, în comuna Glăvile din Vâlcea, unde a urmat și școala primară. A urmat cursurile Seminarului Teologic Central din Capitală (1933-1941), iar bacalaureatul și l-a dat la Liceul "Mihai Viteazul", în 1943.
În anul 1942, la 2 februarie, Valeriu Anania intră în monahism la Mănăstirea Antim din București, primind numele Bartolomeu. Între anii 1941-1948 urmează studii superioare de teologie la București, Cluj și Sibiu, este absolvent al Academiei Teologice "Andreiane" din Sibiu, iar între anii 1945-1946 este student la medicină la Sibiu și Cluj și studiază muzica instrumentală la Cluj.
În anul 1946 conduce greva studențească antirevizionistă și anticomunistă, eveniment urmat de un șir lung de arestări.
A fost stareț la Mănăstirea Toplița, în perioada iulie-decembrie 1947, iar între anii 1948-1950 ocupă funcția de intendent la Palatul patriarhal și este inspector eparhial pentru învățământul bisericesc.
În anul 1958 este condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică pentru "uneltire contra ordinei sociale", ispășindu-și pedeapsa la Jilava, Pitești și Aiud până în 1964, când este eliberat prin decret general de grațiere. În perioada 1965-1976 ocupă mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada, în 1967, la 29 octombrie, primind harul preoției, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii, iar ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române acordându-i rangul de arhimandrit.
Se întoarce în țară, iar din 1976 și până în anul 1982 este director al Institutului Biblic și de Misiune al BOR. În acest an se pensionează și se retrage la Mănăstirea Văratec, unde se dedică în totalitate scrisului.
În anul 1993, la 21 ianuarie, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, iar la 7 februarie, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca, este hirotonit și instalat arhiereu.
Ca arhiepiscop al Clujului va urmări și va lupta pentru dinamizarea activității pastorale a clerului și pentru diversificarea ei în funcție de cerințele actuale ale societății, pentru implicarea Bisericii în acțiunile de asistență socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică și Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului - de la amvon și prin diverse întâlniri -, pentru dezvoltarea relațiilor ecumenice practice prin păstrarea identității proprii.
În anul 2006, în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înființare a unei Mitropolii la Cluj, inițiativă validată de Adunarea Națională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania este instalat la praznicul Bunei Vestiri, de către Patriarhul Teoctist al României, Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
Pentru activitatea sa literară a fost distins cu numeroase premii și medalii, iar pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu "Crucea Patriarhală" -București, "Ordinul Sfântului Mormânt" al Patriarhiei Ierusalimului, "Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel" al Patriarhiei Antiohiei.

IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a avut o activitate publicistică foarte productivă, afirmându-se în literatură încă de pe băncile școlii, în 1936 debutând la revista "Vremea". A urmat "Dacia Rediviva", iar după ani a colaborat la revistele: "Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" și altele.
A publicat în revistele centrale bisericești, "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul și calendarul "Credința" din Detroit, "Renașterea" de la Cluj-Napoca (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul).
Activitatea sa de dramaturg se remarcă în special în anii â60 - â70: "Miorița" (1966); "Meșterul Manole" (1968); "Du-te vreme, vino, vreme!"(1969); "Păhărelul cu nectar" (fantezie pentru copii-1969); "Steaua Zimbrului" (1971); "Poeme cu măști" (1972), acestea fiind puse în scenă de mai multe teatre din țară.
În anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de poezii: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze" (1984); "Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi" (1992); "Poezie religioasă românească modernă" (1992) și volume de proză și de eseuri: "Străinii din Kipukua" (1979), "Greul Pământului" (1982), "Rotonda plopilor aprinși" (1983), albumul "Cerurile Oltului" (1990), "Amintirile peregrinului Apter" (1991), etc.
În 1992 este publicat volumul "Acțiunea catolicismului în România interbelică", care cuprinde articole cu caracter teologic, predici, note și comentarii. (Oana Nistor)