Dacă lumea ar cunoaşte puterea cuvintelor lui Hristos: “Învăţaţi de la Mine smerenia şi blândeţea”, atunci  lumea întreagă ar părăsi toate celelalte ştiinţe şi învăţături şi n-ar mai căuta decât această ştiinţă cerească.

Oamenii nu cunosc puterea smereniei lui Hristos şi de aceea sunt atraşi spre cele pământeşti. Fără Duhul Sfânt însă, omul nu poate cunoaşte puterea acestui cuvânt al lui Hristos; dar cine a cunoscut-o, acela n-ar părăsi această ştiinţă, chiar dacă i s-ar da ca bogăţie toate împărăţiile pământului.

Doamne, dă-mi smerenia Ta, ca să se sălăşluiască întru mine iubirea Ta şi să fie vie întru mine sfânta frica Ta.

Este greu să trăieşti fără iubirea de Dumnezeu; sufletul este întunecat şi posomorât, dar când vine iubirea, bucuria sufletului e cu neputinţă de descris.

Sufletul meu însetează să dobândească smerenia lui Hristos, şi tânjeşte după ea ziua şi noaptea, şi uneori urlu strigând:

“Sufletul meu tânjeşte după Tine şi Te caut cu lacrimi!”

Doamne, cum iubeşti Tu zidirea Ta! Sufletul vede în chip nevăzut harul Tău şi Îţi mulţumeşte cu frică şi iubire.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 9)