Revenind, pot spune că Ortodoxia, din nefericirea păcatului omului, a rămas cenuşăreasa istoriei; ca una între altele, în istorie, în aparenţă însă; dar în esență, este singurul lucru valabil. Şi vă pot spune să nu vă fie frică de nici un adevăr, de orişiunde ar fi. Fiind aruncat acolo, în babilonia aceea a Apusului, unde s-au împleticit şi amestecat toate religiile şi filosofiile lumii, am desco­perit că, da, sunt peste tot adevăruri minunate, vredni­ce de uimire, dar nu sunt decât intuiţii ale Ortodoxiei, iar Ortodoxia rămâne în fiecare om. Şi toate intuiţiile astea sunt, de fapt, aspiraţii către esenţa lui, către identitatea lui — prima şi ultima pentru care luptăm. Asta a fost pentru mine Ortodoxia şi n-am cuvinte să mulţumesc Domnului şi Maicii Sale, pentru că şi prin rătăciri am descoperit aceasta! Şi timp de 31 de ani (în '61 am revenit la Ortodoxie) zi după zi, lună după lună, experiență după experiență, mi s-a adeverit că aşa este.

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 74)