Pentru că totdeauna noi trebuie să ne raportăm personal la lucrurile mai presus de noi, întrebarea este cum stau eu față de Maica Domnului, cât sunt eu de cinstitor față de Maica Domnului, ce înseamnă pentru mine Maica Domnului? Știu că pentru Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om, ea este mama Lui. Știu că pentru Dumnezeu Tatăl înseamnă aleasa lui Dumnezeu Tatăl, știu că pentru Dumnezeu-Fiul înseamnă locașul lui Dumnezeu-Fiul, mai știu că pentru Duhul Sfânt înseamnă cea peste care S-a pogorât Duhul Sfânt. Știu că pentru Sfânta Elisabeta înseamnă Maica Domnului ei. Știu că pentru femeia care a ridicat glas din popor înseamnă „cea fericită”. Dar pentru mine, personal, ce înseamnă Maica Domnului: cât sunt eu de legat de Maica Domnului?

În privința aceasta, există două extreme: unii care o cinstesc prea mult și alții care o cinstesc prea puțin. Care e, de fapt, locul Maicii Domnului în cinstirea Bisericii? Este după Domnul Hristos. Întâi sunt Domnul Hristos, Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt, așadar mai întâi este Preasfânta Treime, apoi e Maica Domnului. Nu e înainte de Domnul Hristos, pentru că sunt unii care la Maica Domnului parcă se gândesc mai mult ca la Domnul Hristos. Nu e corect. Maica Domnului este după Domnul Hristos. 

Și sunt alții care nu cinstesc deloc pe Maica Domnului. Bineînțeles, nu sunt ortodocși aceștia. Și aceștia n-o cinstesc din motivele pe care le cred ei întemeiate pentru ei, dar care nu sunt întemeiate, pentru că, iată, și îngerul a cinstit-o, și Sfânta Elisabeta a cinstit-o, și femeia care a ridicat glas din popor a cinstit-o, și Domnul Hristos a cinstit-o, și Tatăl Cel Ceresc, și Duhul Sfânt, așa încât pentru noi nu există nici o îndoială. De altfel, noi nu căutăm niște temeiuri pentru cinstirea Maicii Domnului, ci intrăm în practica Bisericii: aceasta e practica Bisericii noastre și, în măsura în care noi facem parte din ea, suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Fără aceasta nu se poate. Nu există Ortodoxie fără Maica Domnului.

Așa că întrebarea de căpetenie pentru fiecare dintre noi este: totuși, eu personal cum mă raportez la Maica Domnului, cât mă gândesc eu la Maica Domnului, cum o am în vedere pe Maica Domnului?

(Arhimandritul Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, pp. 86-88)