De ce Moscova refuză parada gay

Administraţia municipală a capitalei Rusiei a refuzat să permită desfăşurarea unei parade gay în centrul Moscovei, pentru al 7-lea an la rând, relatează portalul de ştiri Interfax-orthodox.com.

Demonstraţia avea ca scop declarat să susţină toleranţa religioasă a minortăţilor sexuale şi să apere drepturile acestora, şi era planificată pentru 27 mai. Manifestaţia trebuia să aibă maxim 1000 de oameni.

Parada gay era estimată să aibă loc în aceeaşi zi cu abolirea acum 19 ani a unei legi care criminaliza sodomia în Rusia. În 2 mai, aflând că nu au dreptul să manifeste pe străzile Moscovei, homosexualii din Rusia au reclamat administraţia moscovită la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cerând 100 000 de euro compensaţii pentru daunele emoţionale.

Refuzul autorităţilor moscovite de a permite astfel de parade este perfect justificat. Dincolo de obscenitatea vădită a unei asemenea manifestări, care promovează anomalia, excesul, desfrânarea, libido-ul visceralist, pornografia, parada gay este o paradă absurdă, deoarece impune o imagine falsă a societăţii. Homosexualii nu mai sunt de mult condamnaţi pentru păcatul lor. Dorinţa lor de a organiza parade pe străzi, în ţinute provocatoare, are mai mult cu atragerea tinerilor şi copiilor în acest joc al perversiunii şi trendului. Afişarea agresivă a unei imoralităţi ridicate la nivel de stil de viaţă este în măsură să umilească imensa majoritate a oamenilor simpli şi credincioşi şi să provoace.

 Autorităţile moscovite au argumentat refuzul lor cu lipsa de moralitate vizuală prezentă în alte parade gay, care pot fi văzute de copii, opoziţia majorităţii ruşilor unor asemenea atitudini, dar şi inutilitatea unor asemenea manifestaţii: dacă vatmanii de tramvai ar dori să manifeste în fiecare an, fără o ţintă anume, li s-ar da voie?

Din păcate curajul autorităţilor locale moscovite nu este urmat de primăriile unor capitale la fel de creştine. Frica de represalii media, confortul care autorizează agresiunea, ascultarea oarbă de instituţii ne-creştine auto-intitulate apărătorii moralităţii sau ai diversităţii, obsesia egalitaristă moştenită de pe vremea cozilor la pâine, dorinţa de potolire a foamei de obscenitate, toate acestea amuţesc cu bună ştiinţă credincioşia edilillor noştri, afişată insistent şi la fel de agresiv, mai ales în campanii electorale.

De la același autor

Ultimele din categorie