Aici e necesar să înțelegem – și noi insistăm pe acest lucru în seminariile noastre – ce este păcatul. Foarte mulți ortodocși, aici, au o gândire greșită, sub influența gândirii apusene, și consideră că păcatul este o greșeală prin care noi Îl ofensăm, Îl supărăm pe Dumnezeu, și că noi suntem vinovați și pentru păcatele moștenite. E o mare greșeală.

În viziunea Bisericii noastre, în credința ortodoxă, păcatul este rană, păcatul este boală. În Biserica noastră nu se rostește cuvântul „păcat” fără „neputință” și fără „boală”. Deci boală, neputință, păcat, merg împreună. Doar-doar vom pricepe că păcatul este neputință, consecința păcatului este neputință, este făcut din neputință și este o boală care are nevoie de vindecare.

Un părinte grec – Romanidis – spune că specific Ortodoxiei este privirea Bisericii, a Ortodoxiei, ca vindecare. Prima lucrare a Mântuitorului este să ne vindece. Dacă nu vom privi păcatul ca boală, ci juridic, nu vom putea privi relația cu Dumnezeu ca vindecare.

(Monahia Siluana Vlad, Doamne, unde-i rana?, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 34)