vindecare
 

De la Dumnezeu, totul este dragoste: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie

Nu ştiţi unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru bolnavă. Poate că Dumnezeu a hotărât ca ea să fie în starea asta pentru că lucrul acesta îi aduce mântuire – şi va rămâne aşa toată viaţa, ca să se mântuiască. Sau poate că Domnul a trimis boala pentru o vreme, ca să pună la încercare credinţa ei şi a părinţilor ei. Numai Dumnezeu ştie toate acestea. Boala nu e ruşine şi nu e semn că Dumnezeu l-a lepădat pe om de la Faţa Sa. Dimpotrivă, şi boala este o milă dumnezeiască.

Legătura între boală și păcat în Taina Sfântului Maslu

Biserica are convingerea fundamentală că suferința și boala sunt consecința păcatului. Narațiunea creației din Cartea Facerii arată limpede că omul a fost zidit ca să trăiască în Rai, în preajma lui Dumnezeu. Totuși, ca urmare a păcatului săvârșit de Adam și Eva, omul a fost alungat din Rai, iar consecințele neascultării au fost boala, suferința și moartea, acestea fiind așadar nefirești în ființa omului. Omul nu a fost zidit pentru suferință și moarte, ci pentru viața veșnică în comuniune cu Dumnezeu. Consecința trupească a păcatului oamenilor este boala și moartea, căci fără Dumnezeu nu poate fi viață.

„Din clipa aceasta, eşti sănătoasă. Trebuie să înveţi să ierţi, să nu faci rău nimănui”

Dimineața, la ora 5.00, femeia s-a trezit simţind pe frunte mâna Cuviosului David şi l-a auzit spu­nându-i: „Scoală-te, eşti bine acum. Spune-le medicilor să ia aminte şi să nu mai facă greşeli”.

„Creştinul se naște de trei ori” – Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

Fiecare creştin are trei naşteri. Prima naştere este trupească, din tată şi din mamă. A doua naştere este sufletească (duhovnicească) şi nu este la toţi oamenii, ci numai la cei ce s-au născut duhovniceşte din baia Sfântului Botez. Iar a treia naştere, a morţii, este mântuitoare, fără greşeală şi fără de primejdie la omul cel drept şi credincios, că nu poate să mai păcătuiască după moarte.

Diavolul, fugărit de mantia Sfântului Cuvios Mucenic Anastasie Persul

„În mănăstirea în care am îngropat sfintele moaşte era un monah tânăr, care avea un diavol rău. Iar egumenul, luând mantia Sfântului Anastasie, a îmbrăcat cu dânsa pe cel îndrăcit şi îndată a făcut grabnică tămăduire. Precum fuge întunericul de lumină, aşa a fugit diavolul de la cel ce pătimea, nesuferind sfinţenia mantiei mucenicului”.

Pentru cei care se împărtășesc fără mărturisirea păcatelor

Scitul și-a revenit din extaz. A văzut atunci, perceptibil chiar, cum iese foc din Sfintele Moaște, intră în gura lui și îi arde cu totul – așa i s-a părut – măruntaiele sale. Toți care erau aproape au putut să vadă cu ochii lor puterea Sfântului Evghenie care-i chinuia și-i pedepsea pe demoni, alungându-i cu forța din sărmanul om. Spumega, transpira și suferea scitul, până când a fost eliberat cu totul de duhurile necurate.

Fiica Împăratului Constantin cel Mare, vindecată de Sfânta Agnia

Cum s-a deșteptat din somn, Constanța s-a simțit atât de sănătoasă, de parcă niciodată n-ar fi fost bolnavă. Și întorcându-se la palat, a povestit tuturor din casă cum a vindecat-o Sfânta Agnia.

Maica Domnului este neîncetat lângă noi

Ori de câte ori o căutăm din inimă pe Preasfânta Maică, ea este nelipsită. Ea singură, după Domnul, este apărătoarea neamului nostru.

Sfântul Daniil Sihastrul s-a învrednicit încă din timpul vieții de darul facerii de minuni

Văzând ieromonahul David că este înconjurat de lume şi nu mai are linişte la rugăciune, temându-se de duhul slavei deşarte, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuţi şi s-a retras la Mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurenţiu). Dar şi acolo îl căutau credincioşii, precum şi cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David, însă, ziua făcea ascultare şi stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte. 

O minune a Sfântului Cuvios Eftimie cel Mare

Şi povestea acel străin că a furat tăbliţa de argint a moaştelor pe la miezul nopţii şi a ieşit împreună cu dobitoacele. Dar, mergând foarte grabnic, nu mai puţin decât treizeci de stadii, n-a mai putut trece hotarele mănăstirii.

Pagini