păcat
 

Cum să ne păstrăm curăția, într-o societate care promovează infidelitatea?

Păcatul s-a sălăşluit în noi, el ne înconjoară din toate părţile, aducând înaintea noastră chipuri ademenitoare. De multe ori, iadul ia forma nu numai a „sentimentelor”, dar şi a încântării estetice. Să ne amintim cuvintele Apostolului Pavel: „Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (2 Corinteni 6, 15). 

Răul se acoperă cu iubire

Sfântul Isidor Pelusiotul spunea că răul trebuie să-l scrii pe apă. Aşa cum nu poţi scrie pe apă, aşa trebuie să nu mai scrii în minte răul pe care ţi l-a făcut cineva şi să fii „acoperitor de păcate”.

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

Fără pocăință, nimeni nu s-ar mântui

În fiecare epocă, dar mai ales într-a noastră, atât de profund neliniştită, obosită şi agitată, nimic nu este mai important ca pocăinţa. Nu există ceva la care omul să aspire mai profund. 

Răceala dintre soţi este consecinţa păcatelor

Iubirea nu are nici început, nici sfârşit, există deodată cu Dumnezeu. Deci, ca să fie depășită această răceală, trebuie să fie dusă o viaţă creştinească.

Ajutorul Sfântului Nicolae Planas pentru cei care amână să se căsătorească

Diferitele bisericuţe în care liturghisea Părintele erau pentru mulţi mângâiere şi scăpare.

Sufletul păcătos de milă are nevoie, nu de judecată

Şi pentru ce, frate, să urăşti pe păcătos? Oare pentru că, după a ta părere, nu este drept? Dar unde este dreptatea ta, dacă nu ai dragostea? De ce n-ai plâns mai bine pentru el? Ba, tu l-ai şi gonit!

Dumnezeu este mereu gata să ierte

Hristos Milostivnic ‒ Cel Căruia Îi este a ne milui ‒ cu un singur cuvânt și dintr-odată anulează păcatele unei vieți întregi: ale femeii păcătoase, ale femeii adultere, ale vameșului Zaheu, ale tâlharului celui bun.

Păcatele iertate de către Duhul Sfânt prin duhovnic, în Taina Spovedaniei, sunt iertate pentru totdeauna

Îndrumarea duhovnicească a fiecărui suflet este lucrarea duhovnicului şi nu se face cu îndrumări generale sau „reţete”, ci cu moduri particulare de educare, în funcţie de constituţia sufletească, de nevoile şi puterile celui ce se mărturiseşte.

Icoana Adormirii Maicii Domnului, de pe turnul Mănăstirii Bistrița

În partea exterioară a turnului de intrare în Mănăstirea Bistrița pelerinul descoperă icoana hramului principal al acestei așezări monahale – „Adormirea Maicii Domnului”, o pictură murală în frescă de epocă, de un rafinament artistic unic și cu o simbolistică bogată, redată fidel cu ajutorul culorilor vii. Scena a fost scoasă la iveală în anul 1983, cu prilejul restaurării, și se pare că ar fi pictată între anii 1541 și 1546. Ierodiaconul Vasile, ghidul Mănăstirii Bistrița, ne-a vorbit despre această pictură.

Pagini