păcat

Propriile noastre cuvinte vor da verdictul la Judecată

„Vreme este să taci şi vreme să grăieşti.” Să luăm aminte că nu putem face ambele activităţi deodată. Numai limba poate spune mult fără a spune nimic. Cunoaştem cu toţii dezbateri, spectacole şi conferinţe inutile. Pentru a rezista atacului de cuvinte inutile, sufletul omului modern trebuie să-şi ia o carapace şi să devină dur.

Cel ce nu crede în Domnul nu poate fi curățit de păcate

Avem nevoie să primim iertarea păcatelor, și n-o putem primi altfel decât prin credința în Fiul lui Dumnezeu, cu condiția să nu dorim a stărui în deprinderile și faptele păcătoase.

De ce oamenii ceilalți sunt mai păcătoși decât mine?

Așa cum se considera pe sine, în comparație cu ceilalți oameni, fariseul credea, cu adevărat, că dreptatea sa personală era superioară. Întregul tablou îl expunea pe el, în toată splendoarea faptelor sale, dar mai există loc și pentru Dumnezeu în acest tablou?

Pe pământ, oamenii au răstignit Adevărul pe Cruce

Auzind cuvintele de învățătură ale duhovnicilor, care sunt simple și, se pare, foarte accesibile, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, ei nu pot admite că aceste adevăruri se asimilează și se înțeleg numai atunci când sunt puse în practică în viață, căci altfel cuvântul va fi deformat și batjocorit.

Răul se acoperă cu iubire

Sfântul Isidor Pelusiotul spunea că răul trebuie să-l scrii pe apă. Așa cum nu poți scrie pe apă, așa trebuie să nu mai scrii în minte răul pe care ți l-a făcut cineva și să fii „acoperitor de păcate”.

Duhovnicul ne arată calea, se roagă pentru noi și ia asupra sa păcatele noastre

Domnul Iisus Hristos, rugându-Se în grădina Ghetsimani, este într-o oarecare măsură chip oricărui părinte duhovnicesc în raportul lui cu fiii săi duhovniceşti, pentru că ia asupra Sa păcatele lor. Cât de mare este lucrarea aceasta şi cât de mult suferă duhovnicul din cauza ei!

Pocăința, o neîncetată Cruce și Înviere

Pocăința nu reprezintă doar penitență, mâhnire ori frica de osândire, ci mult mai mult: o schimbare profundă, radicală a felului de a fi, a gândi și a viețui; lupta cu păcatul prin înfrângerea tentațiilor și clădirea unui nou început al vieții interioare, reflectat într-o existență bineplăcută lui Dumnezeu. Pocăința ne ajută să omorâm păcatul, să ne reînviem sufletul; din întuneric face lumină, spală ochii sufleteşti, stăpâneşte peste firea cea neputincioasă și înfrânează patimile.
„Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate?”

Cel ce spune adevărul să se pregătească de suferință

Dacă cineva săvârșește în toiul nopții un păcat rușinos, cel mai mare dușman va fi acela care ar veni să-l lumineze cu un felinar. Și dacă îi va mai spune să nu mai facă astfel de fapte, fiindcă își pierde sufletul, atunci un astfel de binefăcător va fi osândit la moarte.

Cu rugăciune și credință, izgonim lucrarea vrăjmașului din viața noastră

Să nu ne tulburăm din cauza ispitelor, nici să nu ne minunăm de îndrăzneala diavolului, ci stăruind în credinţă şi în rugăciune fierbinte şi împărtăşindu-ne de ajutorul de sus, să izgonim lucrarea vrăjmașului din viața noastră.

Pagini