păcat
 

Cu rugăciune și credință, izgonim lucrarea vrăjmașului din viața noastră

Să nu ne tulburăm din cauza ispitelor, nici să nu ne minunăm de îndrăzneala diavolului, ci stăruind în credinţă şi în rugăciune fierbinte şi împărtăşindu-ne de ajutorul de sus, să izgonim lucrarea vrăjmașului din viața noastră.

Iertarea lui Dumnezeu vine din milostivirea Sa, iar nu din calculele noastre

Dumnezeu, din fericire, e nespus mai bun decât noi și e întotdeauna dispus a ierta.

„Părinte Porfirie, cum să mă las de fumat?”

De fiecare dată când îţi vine să fumezi, spune „Doamne, miluieşte-mă!”. Rugăciunea către Hristos este soluţia oricărei probleme.

Pierdem timpul fără rost, iar în pragul morții vom dori o clipă în plus

De suflet, care este veşnic şi nemuritor, trebuie să avem mare grijă, ca să nu-l pierdem. Sufletul nostru se pierde atunci când urmăm calea păcatului, când dobândim „cancerul” fărădelegii. Atunci suferim moarte sufletească, adică despărţirea pe veşnicie a sufletului de Dumnezeu.

Întotdeauna să mistuim păcatele noastre cu focul pocăinței

Foto: George Bosancu

Fiecare om are voință liberă și diavolul îl poate doar îndemna spre păcat și spre rău, nu-l obligă, întrucât nu are putere pentru aceasta

Foto: George Bosancu

Esența păcatului, diavolesc sau omenesc, este neascultarea de Dumnezeu

Foto: George Bosancu

Ce să fac acum, părinte?

Pe om nu-l poţi ajuta decât în măsura în care vrea şi el să fie ajutat. Dacă nu vrea omul să-l ajuţi, nu-l poţi ajuta, n-ai cum intra în componenţa fiinţei lui, în existenţa lui, decât dacă îţi dă voie el, decât dacă vine el şi zice: „Părinte, ce am de făcut?”. Și-atunci, îi spui.

Dacă mama refuză să dea naştere, refuză ea însăşi să aibă viaţă veşnică

Toate păcatele se pot ierta, spun Sfinţii Părinţi, dar păcatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat doar cu preţul unor osteneli, nevoinţe, al unei pocăinţe care poate dura viaţa întreagă. Sângele acelui prunc nevinovat strigă din pământ. Acei prunci avortaţi plâng înaintea lui Dumnezeu şi cer răzbunarea sângelui vărsat de mamă.

Nu-ți clădi viitorul pe mormântul pruncilor tăi!

Spun şi nu greşesc: în timpul de faţă tinerii nu ştiu să fie prieteni. Prietenia nu reuşeşte să se coacă, deoarece totul este sfâşiat de intimitate, după care nu este nici prietenie şi nici dragoste. Mai departe, urmează iadul. Iadul pervesiunilor, al vieţii călcate în picioare. Bine ar fi dacă iadul acesta ar afecta numai o viaţă, dar la baza unui asemenea viitor stau sicriaşele pruncilor.

Pagini