păcat

Sfântul Ioan Scărarul, despre bârfirea „din dragoste”

Nimeni nu voiește să păcătuiască față de Dumnezeu, chiar dacă toți păcătuim fără să fim siliți.

Vindecarea – între nevoie și vanitate

Și duhurile de acum ies tot cu rugăciune și cu post. Aidoma celor de altădată. Doar caroseria lor s-a mai schimbat pe alocuri. Mecanismele le-au rămas aceleași. De aceea, în perioade precum cea de față, suntem chemați să ne folosim de aceste instrumente utile. După sfatul și modelul lui Hristos.

Din minunile Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

După terminarea liturghiei au mers cu toţii la mormânt. Trupul răposatului, întreg şi nevătămat, era rezemat de zidul bisericii. Şi iată, o, minune preaslăvită! În timp ce Sfântul Calinic citea rugăciunile de dezlegarea păcatelor, trupul cel neputred a început a se preface în ţărână, de la picioare spre cap. La sfârşitul rugăciunilor, întreg trupul său se prefăcuse într-o grămăjoară de ţărână amestecată cu oase albe. Uimiţi toţi de aceasta, au dat slavă lui Dumnezeu.

Să stingem aprinderea păcatului, chemând în ajutor numele Domnului!

Ați văzut poate, vreodată, când ia foc vreo casă sau vreo claie de fân sau paie. Dacă se întâmplă pe acolo cineva și are la îndemână o căldare, mai înainte de a se întinde focul îl poate stinge ușor cu puțină apă.

Sfatul Părintelui Cleopa către ucenicii săi

Să nu uite ucenicii mei că oricâtă știință, avere și cinste am avea, oricâtă rugăciune și nevoință am face, nu ne putem mântui dacă nu ne iubim, dacă nu ne iertăm și dacă nu ne ajutăm unii pe alții, că „Dumnezeu este dragoste”.

Cine hulește împotriva Duhului Sfânt?

Iată câte căi spre acest păcat! Apucă-te de oricare din ele și îți va fi după aceea greu să mai dai înapoi, încât te va târî în prăpastie.

„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”

Păcatul atrage prin dulceaţă, iar apoi chinuie prin amărăciune făcătoare de stricăciune. Şi iată, lumina minţii s-a întunecat în tine; şerpii patimilor te muşcă şi apăsarea unei nemulţumiri cât se poate de mari te chinuie. Aşadar, intră în tine însuţi, adună gânduri mântuitoare şi îngrijeşte-te să sfărâmi prin ele inima ta cea învârtoşată, înalţă-te la cer, coboară-te în cele mai dedesubt; priveşte-te pe tine însuţi şi priveşte în jurul tău.

Dacă nu te osândești singur pe tine, îl vei avea osânditor pe diavol

Dacă nu te osândești singur pe tine, îl vei avea osânditor pe diavol. Grăbește-te și răpește-i această lucrare; căci, adevărat, lucrarea lui este să osândească. Grăbește-te și stinge păcatul; căci ai un osânditor care nu poate să tacă.

Păcatele nu se povestesc, ci se spovedesc

Antim Ivireanul are o predică în care spune că sunt păcate care se fac din rea voință, sunt păcate care se fac din neputință și sunt păcate care se fac din neștiință. Și zice el, că se iartă păcatele din neștiință și din neputință, dar nu se iartă păcatele din rea voință.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului – despre rugăciunea inimii

„Dacă simţurile din afară nu pot opri mintea de la gânduri, trebuie ca mintea să fugă din simţuri, în vremea rugăciunii, în cămara inimii şi să stea acolo surdă şi mută la toate gândurile. Căci, precum sabia cea cu două tăişuri, ori în ce parte o vei întoarce, taie cu ascuţişul ei cele ce se nimeresc în preajma ei, tot aşa lucrează şi rugăciunea lui Iisus, ca o sabie, uneori fiind întoarsă spre gândurile cele rele şi spre patimi, iar alteori spre păcat, spre aducerea aminte de moarte şi de muncile cele veşnice.”

Pagini