păcat

Cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu

Cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu în masa poporului de astăzi este arătată de Mântuitorul în Evanghelie, că oamenii ori sunt cale bătută, unde nu se poate prinde Cuvântul lui Dumnezeu, ori au inimile împietrite şi Cuvântul Domnului numai puţin se opreşte şi se usucă.

Când durerea e mai atractivă decât vindecarea

Uneori, oricât ar suferi omul, oricât l-ar durea, își protejează sinele. Nu lasă să intre în el Harul lui Dumnezeu pentru a se putea vindeca. Cei care au stări bolnăvicioase nu vor să se vindece, nu fac nimic să se vindece, se împotrivesc, își apără sinele și păcatul rămâne, starea bolnăvicioasă rămâne.

Desfrânarea ‒ nebunia care întunecă mintea și sufletul

Această patimă rătăceşte mintea omului, îi întunecă, îi tulbură, îi răvăşeşte şi îi chinuie sufletul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un văl pe ochii trupului (împiedicându-i să vadă), tot aşa, atunci când pofta necurată pune stăpânire pe suflet, îl lipseşte de orice prevedere şi nu-l lasă să vadă altceva decât lucrul care-i stă înainte; tiranizat de aceste ispite, sufletul este uşor înrobit de păcat, având mereu în faţa ochilor, în inimă şi în minte numai un singur lucru”.

De eşti creştin, fă din căinţă firea sufletului tău

Căinţa nu doar cere iertarea de păcate, ci îşi cunoaşte încă neputinţa şi nimicnicia în faţa lui Dumnezeu.

Mai bine mănânci pâine uscată, dar cu dragoste, decât bunătăți, dar cu vrajbă

Cel care iubește pe aproapele său în lumină petrece. Căci Dumnezeu dragoste este, iar frică nu este în dragoste. Drept aceea, de voieşte cineva să se mântuiască, fără de osteneală dragoste să aibă spre toţi. Dragostea nu face rău aproapelui. Mai bine este a mânca pâine uscată, dar cu dragoste, decât viţel gras, dar cu vrajbă!

De unde vin gândurile hulitoare?

Îndoielile, la fel ca gândurile desfrânate şi hulele, trebuie să le dispreţuim, să nu le acordăm atenţie. Dispreţuiţi-le şi vrăjmaşul-diavol nu va rezista, va pleca de la voi, căci el este mândru şi nu suportă dispreţul.

Să uităm relele, așa cum uităm de bolile care trec

Când cel bolnav se tămăduieşte desăvârşit de boala lui, atunci nu-şi mai aduce aminte cu neplăcere de boala pe care a avut-o.

Să nu te ruşinezi când părintele duhovnic îţi descoperă „bubele” sufletești

Să iubim Biserica şi să fim râvnitori faţă de ea; ea ne este mângâiere şi bucurie atât în necazuri, cât şi în împliniri.

Mândria care se înalță la cer ne pogoară în iad

La toate păcatele ne-a smerit şi ne-a supus diavolul, ca să ne cunoaştem robia noastră. Deci, câţi se cunosc pe sine şi starea lor aceia biruiesc pe satana cel ce i-a zdruncinat. Şi, precum au zis Părinţii: „Când smerenia se va pogorî în iad, atunci se suie la cer”; aşa şi mândria, când se înalță până la cer, atunci cade în iad.

Tristețea este strâns legată de ținerea de minte a răului

La vreme de linişte, să nu-ţi aminteşti de cele pe care ţi le-a spus fratele, când te-a necăjit, fie în faţă, fie a spus altuia, şi ai auzit după aceea, ca să nu cazi în patima ţinerii de minte a răului. 

Pagini