păcat
 

Dacă ai știut să păcătuiești, învață și să te îndreptezi!

Să nu crezi că de postire, rugăciune și nevoințe are nevoie doar monahul – ele sunt neapărat trebuincioase oricărui creștin, din orice tagmă și rang. Dacă ai știut să păcătuiești, să știi și să te îndreptezi și să te curățești, ca să te faci fiu al Luminii.

Mânia şi ura nu sunt întotdeauna manifestări rele

Dacă fiecare creştin, în loc de a se mânia pe aproapele său, şi-ar întoarce privirea înăuntrul său şi s-ar mânia pe sine la orice călcare a voii lui Dumnezeu, ar ajunge un om al virtuţii. Mânia lui l-ar conduce către îndreptarea de sine şi către desăvârşirea lui. Astfel, folosită în mod corect, mânia se arată folositoare sufletului.

Dumnezeu nu intră cu forța în sufletele noastre – să-L chemăm, ca să-L primim!

Așa cum în urma celor lipsiţi de Duhul Sfânt nu rămâne decât ruină, pustiu arzător, răutate, ură, sălbăticie, tot astfel în urma celor plini de darul Duhului Sfânt totul înverzeşte, înfloreşte şi învie. Fiarele se îmblânzesc ca mieii, cerul sloboade ploaie, pământul odrăsleşte tot felul de roade, iar omul se hrăneşte „cu lapte şi cu miere”.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Cel mai greu păcat al lumii de azi

Cel mai greu păcat care stăpâneşte în lume astăzi este necredinţa în Dumnezeu, că de aici se nasc toate păcatele pe pământ. Că, dacă omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o nădejde, nici o bucurie, nici un scop pe pământ şi cade în toate relele şi în prăpastia deznădejdii, de care să ne izbăvească Hristos şi Maica Domnului.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – să împlinim prin fapte sfaturile pe care le primim

„Spunem noi câte un cuvânt de sfătuire celor ce vin până aici, dar când aud că trebuie să-l pună în practică, adică să se roage mai mult, să postească, să ierte pe aproapele lor, se întorc abătuţi acasă. Le spun unora de zece ori să nu mai facă cutare păcat, să lase beţia şi desfrânarea, ca să nu-şi piardă sufletul, dar ei, deşi făgăduiesc, îl fac mai departe.”

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă (Părintele Paisie Olaru)

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 

Mare grijă, să nu îndemnăm în vreun fel la păcat!

De la lucrul acesta mai mic, înlesnirea poate să treacă la un al doilea, la un al treilea şi aşa mai departe, tot mai mult.

„Spovedania nu înseamnă să te speli ca să te întorci înapoi în noroi”

„Ascultă, le-ai spovedit pe acestea de cel puțin douăzeci de ori. Ce rost mai are să le tot repeți din nou și din nou?”

Dacă tu însuţi nu-ţi dovedeşti în sufletul tău că Dumnezeu există, nimeni nu ţi-o va putea dovedi vreodată

Cel Dorit a venit printre oameni în orice chip şi L-ar fi putut dori oamenii, şi chiar mai bun, mai puternic, mai frumos decât atât, şi totuşi chiar și-atunci oamenii au spus: „Cine ne va dovedi că Acesta este Dumnezeu?” [...]. Dacă tu însuţi nu-ţi dovedeşti ție aceasta, nimeni nu ţi-o va dovedi vreodată. Dacă viaţa ta veşnică nu ţi-L dovedeşte, atunci moartea ta veşnică o va face.

„De păcătuit poţi să păcătuieşti şi singur, dar de mântuit nu te mântuieşti singur”

Sigur, te poţi ruga şi în tren, dacă închizi ochii şi dacă ceilalţi tac sau dorm. Dar în restul vieţii nu-i bine să te izolezi, pentru că omul singur este foarte aproape de omul rău, şi, mai cu seamă, nu este bine să te izolezi de oamenii buni. 

Pagini