Numeroși preoți, monahi și închinători au fost prezenți în Duminica a VI-a după Sfintele Paști, numită și Duminica Orbului din naștere, la Schitul Icoana Nouă, complex mohanal aflat la câțiva kilometri de Mănăstirea Neamț. După pecetluirea Sfintei Mese și sfințirea picturii prin ungerea cu Sfântul Mir și stropirea cu apă sfințită, credincioșii au primit binecuvântarea de-a intra în Sfântul Altar.

După săvârșirea Slujbei târnosirii, Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată în altarul de vară al schitului. Alături de Părintele Mitropolit au mai slujit părintele arhim. Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, părintele arhim. Luca Diaconu, starețul Mănăstirii Bistrița și exarh de Neamț, părintele arhim. Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru Vodă, părintele protosinghel Calinic Proca, egumenul schitului dar și părintele Nicolae Axentioi, protoiereul Protopopiatului Târgu-Neamț.

„Trebuie atât de multă rugăciune ca Dumnezeu să fie prezent în viața noastră”

După citirea pericopei evanghelice, la timpul predicii, ierarhul le-a enumerat credincioșilor 3 motive pentru care oamenii suferă: „Trei pricini sunt pentru care noi suferim. Pentru păcatele noastre, și atunci se cuvine să ne ferim de ele, iar dacă le-am săvârșit, prin pocăință să ne întoarcem la Dumnezeu, și chiar dacă sunt grele, să nu cădem în cel mai mare păcat al deznădejdii, căci Dumnezeu e milostiv și ne primește în Împărăția Lui. În al doilea rând, să fim atenți la păcatele pe care le săvârșim, căci nu numai noi pătimim pentru ele, ci ființele dragi care sunt în preajma noastră, vor fi atinse de propriile noastre păcate. Iar dacă în viața unora, Dumnezeu așează în gândul Său, ca să trecem printr-o suferință sau alta, independentă de păcatele noastre sau ale părinților, să cădem cu genunchii la rugăciune și să-l rugăm pe Dumnezeu să ne dezlege această mare taină a suferințelor prin care trecem, ca prin ele să se arate voia și slava lui Dumnezeu, să ne mântuim și noi și cei care află de această suferință și despre capacitatea omului de-a o depăși, de-a o asuma și de-a o transforma în cale către Dumnezeu. Cert este că nimic nu se întâmplă fără voia și îngăduința lui Dumnezeu. Nimic în istorie, din tot ceea ce s-a făcut bine în lume și în viața noastră, nu este fără știrea lui Dumnezeu. Nu este nimic care să scape de mâna atotputernică a lui Dumnezeu, de aceea trebuie atât de multă rugăciune, ca Dumnezeu să fie prezent în viața noastră, așa cum s-a făcut cunoscut în fața orbului din Evanghelia de astăzi.”

Tot în cadrul Sfintei Liturghii, un grup de copii îmbrăcați în costume naționale au interpretat un buchet de cântări bisericești.

Pentru meritele deosebite și pentru osteneala pe care părintele protosinghel Calinic o desfășoară în mijlocul obștii monahale, acesta a primit din partea IPS Părinte Teofan, distincția mitropolitană „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei”. De asemenea, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a oferit distincții de vrednicie celor care au ajutat la realizarea acestei capele. Cu prilejul sfințirii paraclisului dar și pentru vizita pe care ierarhul a oficiat-o în mijlocul obștii schitului, părintele egumen Calinic Proca i-a oferit în dar IPS Teofan icoana Sfântului Calinic de la Cernica, ca semn de recunoștință pentru întreaga lucrare pe care Înaltpreasfinția Sa a săvârșit-o la Schitul Icoana Nouă.

Scurt istoric

În anul 1946, protosinghelul Vasian Iosub, primind binecuvântarea PF Patriarh Nicodim, a fost numit egumen al schitului și a construit o nouă clădire cu un paraclis, având chilii și trapeză. Acest paraclis a primit hramul „Schimbarea la Față și Nașterea Maicii Domnului“ și a fost sfințit în 6 mai 1951 de arhiereul Pavel Șarpe. Ctitor al lucrărilor și cu osteneala celorlalți părinți, egumenul schitului a dorit ca ulterior să construiască și o biserică în acest loc, dar regimului comunist din perioada aceea nu a putut permite construirea bisericii.  În anul 1972 s-a construit doar o clopotniță cu trei turnuri, iar la etaj un mic paraclis cu hramul „Sf. M. Mc. Dimitrie”, pictat de arhim. Bartolomeu Florea în anul 1984. În anul 1991, egumenul schitului protos. Andrei Pascaru a construit un nou corp de chilii, iar între 1994-2001 s-a construit din cărămidă și piatră biserica mare a schitului, ulterior sfântul locaș fiind împodobit cu pictură.