Ierarhul s-a alăturat preotului paroh Gheorghe Bighiu și credincioșilor parohiei, în vederea achiziționării unui lăcaș proriu de închinare, scos la vânzare de curând de comunitatea protestantă daneză. Totodată, părintele episcop transmis câte un buchet de flori mamelor care au născut de curând.

În cuvântul său duhovnicesc, referindu-se la semnificațiile prăznuirii Intrării în Biserică a Maicii Domnului, ierarhul a arătat ce însemană a fi împreună în Biserică:

„Aceasta înseamnă a fi în Biserică: a aduce, împreună, închinare Dumnezeului adevărat. A ne împărtăși, împreună, de razele harului dumnezeiesc. A fi o inimă și un cuget, deși suntem diferiți. A fi în Biserică este și trebuie să fie o experiență care depășește în intensitate și în profunzime orice altă experiență socială umană. A fi în Biserică înseamnă cea mai adâncă experiență a frățietății, a împreună-pătimirii, împreună-nădăjduirii și împreună-iubirii Aceluiași Dumnezeu” .

Referindu-se la creșterea și educarea copiilor, Preasfințitul Macarie a amintit de copilașii care suferă în zonele sărace ale lumii și de ideologiile inumane care pervertesc puritatea copilăriei:

„Acum câteva săptămâni, atrăgeam atenția asupra crizei umanitare din Yemen. Zeci de mii de copii suferă de foame. Sunt mii de copii care mor pentru că nu au ce mânca. Cum este să fii părinte și să îți moară copilul de foame?! Există multă suferință cumplită, dragii mei. Mai este însă o mare nedreptate, strigătoare la cer, care se face asupra copilașilor din lumea întreagă. O nouă ideologie a stricării firii umane vine să schimbe fața întregii lumi. Și începe această schimbare tocmai prin copii. Nu îi ucide prin înfometare, ci caută să-i ucidă sufletește. Caută să-i pervertească, să-i murdărească, să le răpească darul lor cel mai scump, inocența! Oh, scumpii mei, a perverti astfel un copilaș, un suflet neprihănit, înseamnă „urâciunea pustiirii, ce s-a zis prin Daniel prorocul, stând în locul cel sfânt” (Matei 24, 15). Căci „nu știți, oare, că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi”? (1 Corinteni 6, 19). Cu atât mai mult copiii, ei sunt temple ale Duhului Sfânt, mai mult decât noi, prin nevinovăția lor. Or, a le ucide inocența prin aceste pervertiri programate, înseamnă a pune urâciunea urâciunilor în locul cel sfânt, adică în inima și în mintea acestora. Să nu ne amăgim, o lume clădită pe astfel de nenorociri este supusă urgiei lui Dumnezeu. „Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta!” (Psalmi 118, 126), a spus la final ierarhul.