Părintele Mitropolit Teofan a slujit la Mănăstirea Războieni – Neamț
Obștea monahală de la Războieni s-a rugat în această duminică, 12 ianuarie 2020, dimpreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Alături de ierarh au mai participat clerici și credincioși din zona Neamțului. Sfintele slujbe au fost oficiate în locașul de cult ctitorit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.
În Duminica după Botezul Domnului, Părintele Mitropolit Teofan a slujit, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi, la biserica așezământului monahal din localitatea Războieni. Alături de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei au mai slujit părintele arhim. Luca Diaconu, exarhul mănăstirilor din județul Neamț, părintele Nicolae Axentioi, protopop de Târgu Neamț, părintele arhim. Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria, și părintele Daniel Macovei, duhovnicul mănăstirii de maici de la Războieni. Înainte de săvârșirea Sfintei Liturghii, ierarhul le-a citit celor de față rugăciunea cea mare de dezlegare. De asemenea, răspunsurile liturgice au fost oferite de obștea monahală.
„Suntem chemați la început de an să așezăm ca temelie a viețuirii noastre Lumina lui Hristos”
În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, IPS Teofan a arătat că Domnul Hristos reprezintă Lumina viețuirii noastre: „Biserica, rânduită de Dumnezeu să arate calea de străbătut a oamenilor prin această lume – calea având ca țintă Împărăția Cerurilor – prin cuvintele din Scriptură, încearcă în fiecare zi să ne arate calea de urmat. În Evanghelia de astăzi, preluându-se un cuvânt din Vechiul Testament, se spune că lumina a răsărit în întuneric, în latura și în umbra morții, lumina fiind Hristos Dumnezeu, latura și umbra morții fiind lumea păcatului, în interiorul căreia viețuim și noi. Anul în care am intrat, și nădăjduim cu mila Domnului să-l finalizăm cu bine, este un an în care Lumina lui Hristos strălucește în întunericul lumii. Suntem chemați la început de an să așezăm ca temelie a viețuirii noastre în acest an. Conform Sfântului Apostol Pavel, această așezare a Luminii lui Hristos în mijlocul vieții noastre, se împlinește prin trei lucruri: să urmărim taina desăvârșirii sfinților, să ne angajăm în lucrarea slujirii și, în al treilea rând, să fim părtași la zidirea Trupului lui Hristos”.
La final, pentru meritele deosebite lucrate în ogorul Bisericii, părintele Daniel Macovei, duhovnicul așezământului monahal, a fost hirotesit protosinghel. De asemenea, Părintele Mitropolit a oferit maicii stavrofore Olimpiada Neagu, stareța mănăstirii, câteva volume patristice apărute la Editura DOXOLOGIA.
În cursul după-amiezii, IPS Mitropolit Teofan a vizitat și a binecuvântat comunitățile parohiale din localitățile Marginea, Valea Albă și Războieni.
Scurt istoric
Biserica Mănăstirii Războieni, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, a fost construită în anul 1496 în satul Războieni din județul Neamț. Aceasta se află la o distanță de 26 km de orașul Piatra Neamț și a fost ridicată de domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă. Această biserică este clădită pe osemintele ostașilor căzuți în război. Sub lespezile de piatră ale edificiului, din naos până în altar, pe o lungime de 10 m și o lățime de 3,5 m se află acele oseminte. Biserica „Sfinții Voievozi” din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obște de călugări. În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a schimbat statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici. Așezământul a fost desființat prin Decretul nr. 410/1959, iar biserica voievodală a devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise la mănăstirile Agapia, Văratec și Slatina, iar cele tinere au fost scoase din monahism. Cu toate acestea, patru maici au rămas la Războieni, părăsind numai de formă veșmântul monahal. Cele mai multe chilii mănăstirești au fost demolate. După căderea regimului comunist, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990. În prezent, așezarea monahală are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie.