„Boala este adesea un prilej ca Dumnezeu să arate iubirea Lui milostivă, puterea Lui vindecătoare şi să scoată în evidenţă faptul că unii oameni care sunt bolnavi, dar primesc vindecare, devin mărturisitori ai lui Hristos şi ai dumnezeirii Lui mai mult decât cei sănătoşi”.

„Adesea, cei care suferă de o infirmitate după ce au fost vindecaţi sunt mult mai recunoscători şi mai mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni”, a subliniat Patriarhul României la Paraclisul Sf. M. Mc. Gheorghe din Reşedinţa Patriarhală.

O nouă perspectivă

Patriarhul Daniel a indicat noua perspectivă oferită de Evanghelie, aceea „a pedagogiei divine, a lucrării tainice a lui Dumnezeu”.

„Lucrarea lui Dumnezeu se vede adesea şi atunci când suferinţa este transformată în biruinţă. Scopul lucrării lui Dumnezeu este acelaşi, indiferent că El permite unor oameni să treacă prin suferinţă sau să se bucure de foarte multe favoruri sau binefaceri: apropierea omului de Dumnezeu, întărirea comuniunii de iubire între oameni”.

„Nu a cerut nimic”

Mai trebuie remarcat, a precizat Părintele Patriarh Daniel, că acest orb din naştere nu a cerut nimic.

„El nu i-a cerut lui Iisus să-L vindece şi nici lui Iisus nu i-au cerut ucenicii să-l vindece. Ci, din proprie iniţiativă, Mântuitorul Iisus Hristos face tină din scuipat şi ţărână şi unge ochii orbului şi-l trimite apoi să se spele la scăldătoarea Siloamului şi deodată orbul primeşte vederea”.

Motivele vindecării

Patriarhul a vorbit şi despre motivele acestei vindecări făcute de Mântuitorul Iisus Hristos.

„Remarcăm faptul că Iisus săvârşeşte această minune întrucât însăşi boala acestui orb din naştere este rezultatul unei hotărâri a lui Dumnezeu, o tainică lucrare a Lui în lume pentru întărirea credinţei celor care Îl iubesc pe El şi pentru mustrarea celor care deşi au ochi trupeşti nu au vedere duhovnicească”.

„Este vorba despre fariseii invidioşi care atunci când Iisus săvârşea minuni ei se tulburau, mai ales dacă minunile erau săvârşite în zile de sâmbătă, dar Mântuitorul Iisus Hristos arată că binele trebuie săvârşit în orice zi”.

De ce ungerea cu tină

Apoi, a oferit o explicaţie privitoare la motivele ungerii cu tină a ochilor orbului.

„Hristos Domnul arată că El este Dumnezeu Creatorul, Care, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, la începutul lumii, a făcut pe om potrivit planului și hotărârii comune din Sfânta Treime. Atunci, Dumnezeu S-a aplecat, a luat țărână, a modelat-o și a suflat suflare de viață în chipul omului făcut din lut. Astfel, aici vedem cum Dumnezeu Fiul, Cuvântul, Se apleacă și reface ochii acestui om orb din naștere. Mântuitorul Iisus Hristos repetă oarecum gestul de la crearea omului la începutul lumii. Aceasta ne arată că El, Care este Lumina lumii, Care luminează pe tot omul care vine în lume, acum va dărui lumina acestui orb din naștere”.

„Pentru două motive îl unge cu tină pe acest orb din naştere şi îl trimite la scăldătoarea Siloamului. În primul rând, pentru ca să constate smerenia lui adâncă și credința lui puternică. În al doilea rând, ca să vadă cât mai multă lume că a mers orb la scăldătoarea Siloamului și s-a întors văzător. Când i-a spus Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, acest orb din naștere arată o smerenie copleșitoare și o credință că ceea ce îi spune Iisus se va împlini”.

Mărturisirile orbului vindecat

Orbul din naştere a făcut două mărturisiri după vindecarea sa.

„În prima fază a mărturisit puterea vindecătoare a lui Iisus, iar în cele din urmă a mărturisit dumnezeirea Lui. Prin aceasta vedem că boala orbirii trupești este mai puțin gravă decât boala orbirii sufletești, pentru că acest bolnav de orbire trupească s-a vindecat, și credința lui s-a întărit, pe când orbirea duhovnicească a fariseilor invidioși pe Iisus nu s-a vindecat”.

„Prin aceasta constatăm că Evanghelia pune în contrast credința și mărturisirea orbului din naștere vindecat de către Iisus și necredința fariseilor care, deși au văzut multe minuni, nu credeau în Iisus, și căutau să-L denigreze și să spună că este un om păcătos. Orbul din naștere vindecat de Iisus devine un mărturisitor al Lui, un dascăl al credinței dobândite prin multă suferință și verificate apoi prin mărturisirea publică a  lui Iisus”.

„Evanghelia de astăzi ne cheamă să întărim credința noastră ca vedere duhovnicească și ca relație vie a omului cu Dumnezeu, prin care vedere el constată prezența tainică și lucrarea tainică a lui Dumnezeu în lume, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria oamenilor”, a menţionat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În predică, Preafericirea Sa a oferit şi o sinteză a învăţăturilor principale cuprinse în Evanghelia Duminicii vindecării orbului din naştere.

Orbul vindecat mărturiseşte dumnezeirea lui Hristos

• Evanghelia ne arată că boala nu este întotdeauna urmare a păcatului, ci poate fi şi un prilej de manifestare a lucrării lui Dumnezeu în lume pentru întărirea credinţei oamenilor.

• Vindecarea orbului din naştere de către Mântuitorul Iisus Hristos îl face pe acesta credincios profund şi mărturisitor mai întâi al puterii Lui dumnezeieşti vindecătoare şi mai apoi al dumnezeirii Lui.

• Învăţăm din Evanghelie că, de fapt, credinţa este o cunoaştere mai presus de cunoaşterea prin simţuri; este o cunoaştere duhovnicească a prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu în lume şi în viaţa oamenilor.

Concluzie: Evanghelia vindecării din naştere este un îndemn la mărturisirea credinţei şi a puterii vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos.

Sursa: basilica.ro