„Evanghelia ne arată că iertarea aproapelui ne face milostivi precum Dumnezeu Milostiv este”, a spus Părintele Patriarh.

Preafericirea Sa a explicat că datoria iertată de Stăpânul milostiv din Evanghelie era una uriașă. 10 mii de talanți echivala cu 490 de tone de aur. Iar Stăpânul iertase această datorie doar pentru că a fost rugat. Apoi, când a văzut că datornicul nu este iertător și milostiv la rândul său cu semenul care îi datora mult mai puțin, și-a schimbat atitudinea.

„Dumnezeu, mai întâi este Milostiv. Dar, când milostivirea Sa nu este prețuită, ci ignorată sau doar folosită în mod egoist și viclean, El își schimbă atitudinea pentru că este un Stăpân liber. Și trece de la milostivire la dreptate. Dacă omul n-a făcut binele de bunăvoie îl va face de nevoie. Dacă nu a făcut binele din proprie inițiativă îl va face prin constrângere”, a explicat Patriarhul gestul Stăpânului care l-a aruncat la chinuri pe datornic până va plăti tot.

Când păcătuim, ne îndatorăm

În acest context, Părintele Patriarh a făcut referire la Rugăciunea „Tatăl nostru”. El a semnalat că atât în versiunea originală a Noului Testament – în limba greacă, dar și în latină, această rugăciune conține cererea „și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri”.

Numai în limba română există această traducere a cuvântului „datorii” în „greșeli”, a spus Părintele Patriarh, explicând că cei ce au tradus au socotit că nu este atât de potrivit limbajul financiar în rugăciune.

„S-a transferat limbajul financiar la un nivel moral, spiritual”, a spus Patriarhul Daniel care a explicat că „ori de câte ori păcătuim sau greșim față de Dumnezeu, ne îndatorăm”.

„De ce? Pentru că folosim în mod greșit sau negativ darurile pe care El ni le-a dat: gândirea, voința, sentimentul – darurile personale. Și folosindu-le contrar voinței Creatorului când păcătuim, adică folosindu-le în mod egoist, pătimaș și nu rațional, atunci ne îndatorăm. De aceea, suma datoriei de 10.000 de talanți este o sumă simbolică și se referă la darul mare al vieții pentru că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu cel veșnic viu și este chemat la asemănarea cu Dumnezeu prin conlucrare cu El pentru a dobândi viața veșnică”.

„De modul în care folosim viața de pe pământ depinde dobândirea vieții veșnice sau chinurilor veșnice. Totul depinde de modul în care folosim libertatea noastră. De aceea, greșelile noastre față de Dumnezeu Creatorul par datorii foarte mari”.

Dacă nu iertăm, blocăm iubirea lui Dumnezeu

„Dumnezeu, când este rugat să ne ierte greșelile, pentru că Îl rugăm ni le iartă, dar așteaptă să fim și noi milostivi. De ce? Pentru a nu bloca, a nu limita bunătatea Lui”, a subliniat Patriarhul.

„Dacă noi doar primim iertare dar nu-i iertăm pe alții, dacă doar primim darul dar nu oferim și altora, noi blocăm iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Ori Dumnezeu, care este Milostiv și ne arată iertare și dărnicie, dorește ca noi să înmulțim, să răspândim, să împărtășim în lume Iubirea Lui”.

„Apoi, mai este o motivație foarte profundă în această dorință a lui Dumnezeu ca noi să iertăm celor care ne-au greșit: Iertarea înseamnă biruința asupra răutății altora prin bunătatea iertării arătată de noi”, a precizat Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că „dacă viața omului este luminată de milostivire și iertare se schimbă relațiile între oameni”.

„Cel care iartă nu răspunde la răutate cu răutate și la ură cu ură și, astfel, pune stavilă răutății. Deci, prin iertare evităm violența, războaiele, conflictele și schimbăm relațiile între oameni.

„Este posibil ca la un moment dat un om să fi greșit, dar valoarea unei persoane nu se poate reduce la o faptă rea a sa. Ci dacă este iertat, această iertare se face cu speranța că respectiva persoană va săvârși și mult bine, dacă are simțul recunoștinței”, a spus Patriarhul.

Dumnezeu este milostiv, dar nu este naiv

„Evanghelia de astăzi este o Evanghelie a iertării, dar și a responsabilizării. Dumnezeu este milostiv, dar nu este naiv. Este milostiv dar este și drept. Dacă noi nu devenim milostivi ca și El, ci folosim în mod viclean și egoist bunătatea Lui, dar noi nu arătăm bunătate la rândul nostru față de cei care ne-au greșit nouă, atunci El arată dreptatea Sa”.

„El nu pedepsește din răzbunare, ci doar corectează spre îndreptare pe oameni. Aceasta se numește o certare duhovnicească a lui Dumnezeu. Cel care este certat de Dumnezeu este certat nu pentru a fi pedepsit în sine, ci pentru a se îndrepta, pentru a-și schimba atitudinea sa față de semeni”.

„În concluzie, viața noastră în fața lui Dumnezeu depinde foarte mult și de relațiile noastre cu semenii”, a spus Patriarhul României.

În continuarea predicii sale, Patriarhul a vorbit despre sfințirea unei biserici, rânduială care urma să aibă loc și a acordat distincții ctitorilor lăcașului de cult. Preotul paroh Paul Lepădatu a primit „Crucea Patriarhală”.

Sursa: basilica.ro