Sfinții Părinți interpretează cele două zile drept timpul în care El, „în mod concentrat, le-a prezentat învățătura Vechiului Testament și învățătura Evangheliei Sale. Alții interpretează cele două zile ca fiind perioada în care i-a învățat porunca iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele sau față de semeni”.

În pericopa duminicală (Ioan 4, 5‑42) este relatată convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat în predica sa şi care este legătura textului evanghelic cu Sărbătoarea Cincizecimii.

„Această evanghelie ne arată, în partea finală, că samarinenii din cetatea Sihar au crezut în Iisus că este Mesia și, prin aceasta, ei s-au învrednicit de lucrarea harului lui Dumnezeu care se arată prin Iisus Hristos. De aceea, evanghelia de astăzi este o pregătire pentru sărbătoarea care va urma după Duminica a șasea, și anume Înălțarea la Cer a Domnului și apoi pentru Pogorârea Duhului Sfânt, pentru că apa cea vie pe care Mântuitorul Iisus Hristos o dăruiește este harul împărtășit lumii prin Duhul Sfânt, este harul Preasfintei Treimi în care se arată lucrarea mântuitoare a lui Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh”.

Care sunt adevăraţii închinători?

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a făcut referire la cuvântul lui Hristos despre închinarea în Duh şi adevăr.

„Mântuitorul discută cu această femeie înainte ca ea să meargă în cetate şi despre un alt subiect şi anume spune că va veni o vreme când nu se vor mai închina samarinenii în muntele lor sfânt, Garizim, şi nici iudeii în Ierusalim, ci adevărații închinători ai Tatălui din Ceruri se vor închina în duh și adevăr”, a spus Patriarhul.

„Prin aceasta a vestit că nu mai contează locul în care se închină omul, ci contează modul, în stare de rugăciune, adică în Duhul Sfânt, și în stare de mărturisire a adevărului dreptei credințe, adică se vor închina luminați fiind de Duhul Sfânt care îi ajută să mărturisească pe Hristos ca fiind adevărul mântuitor, dătător de viață veșnică”.

„Deci, adevărații închinători vor fi închinători ai Sfintei Treimi; se vor închina Tatălui în Duhul Sfânt, în stare de rugăciune, și vor mărturisi pe Hristos ca fiind Calea, Adevărul și Viața”.

Samarineanca misionară, Luminiţa

Preafericirea Sa a vorbit şi despre transformarea prin care a trecut samarineanca în urma întâlnirii cu Mântuitorul Iisus Hristos. Dintr-o femeie confuză, a devenit o adevărată misionară.

„Ea aduce la Hristos populația unei cetăți întregi. Prin aceasta vedem cum harul lui Dumnezeu poate schimba viața omului; îl convertește, îl schimbă, îl face mărturisitor al lui Hristos”.

„Dintr-o femeie păcătoasă, cu o viață confuză, ea se transformă. Harul lui Hristos este iubirea sfântă, netrecătoare și neînșelătoare. Femeia aceasta cu afecțiune confuză căuta o iubire autentică, dar fără harul lui Dumnezeu omul nu poate avea o iubire statornică, curată și neînșelătoare. De aceea, se vede că această a simțit harul lucrării apei celei vii, adică harul pe care Hristos Domnul l-a dăruit ei spre vindecarea vieții și spre lucrarea pe care ea o va săvârşi”.

Părintele Patriarh Daniel a reamintit parcursul pe care l-a avut samarineanca după întâlnirea cu Hristos.

„Femeia aceasta, potrivit tradiției Bisericii noastre, după Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt, a fost botezată de Sf. Apostoli și a primit numele de Fotini, adică Luminița în limba română, și ea a mărturisit pe Hristos până în Cartagina și la Roma”.

Această femeie este pomenită în data de 26 februarie în fiecare an în calendarul Bisericii Ortodoxe. Deci, avem o icoană a unei femei convertite, cu o religie amestecată cu elemente de păgânism și cu o viață trăită în iubire nestatorinică, dar care întâlnindu-l pe Hristos își schimbă viața și devine mărturisitoare a lui Hristos pentru mântuirea nu numai a ei, ci și a celor pe care i-a adus la Hristos”.

Sursa: basilica.ro