Despre expresia „Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!”, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că este „apelul la unicul izvor al vieții veșnice – Hristos care a biruit moartea”. „A biruit păcatul, iadul și moartea și a dăruit viață veșnică celor care cred în El”, a subliniat Preafericirea Sa, amintind cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11:25). De ce facem acest apel atât mai des în Postul Mare? „Pentru că recunoaștem că nu ne putem mântui prin noi înșine”.

Părintele Patriarh a explicat că „Mântuirea înseamnă unirea omului trecător și muritor cu Dumnezeu cel netrecător și nemuritor, cu Dumnezeu cel veșnic, izvorul vieții veșnice și al bucuriei veșnice” „Nu putem să ne dăm noi înșine viață veșnică, ci singurul care poate face acest lucru este Dumnezeu cel milostiv”, a continuat Patriarhul României. „De aceea s-a spus în Psalmi: «Mila Ta este mai scumpă (sau mai bună) decât viața»”.

Însă „Învierea nu este un fenomen natural, un ciclu în natură cum credeau unii dintre păgâni când venea primăvara”, a atras atenția Patriarhul Daniel.

„Învierea pe care o dăruiește Hristos nu este revenirea la viața trecătoare pământească, ci intrarea într-o viață fără durere, fără suspin și fără sfârșit. Numai Hristos Domnul, Izvorul vieții veșnice poate să ne dăruiască prin milostivirea sa, prin mila sa, prin harul său această mântuire”. Preafericirea Sa a evidențiat și de ce alternăm în slujbe expresia „Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!” cu „Cel ce m-a zidit, Dumnezeule mântuiește-mă”:

„Pocăința este un program pentru toată viața”

În predica rostită la slujba Pavecerniței Mari și a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, Părintele Patriarh a evidențiat câteva semne specifice atmosferei de rugăciune din această primă săptămână de post, de „ofrandă adusă lui Dumnezeu”: veșmintele de culoare neagră, rugăciunile de pocăință, metaniile mici și mari.

Preafericirea Sa a spus că în centrul postului creștin este Mântuitorul, iar scopul Postului Mare este „unirea cu Hristos cel răstignit și înviat”. Insistând asupra pocăinței pe care se pune accent în Canonul cel Mare, Patriarhul Daniel a spus că „Pocăința este un program pentru toată viața”.

„În societatea secularizată a slăbit mult conștiința păcatului și de aceea a slăbit și practica pocăinței, dar unde nu mai este pocăință nu mai este nici dor de sfințenie.  Când smerenia este înlocuită cu autosuficiența, cu lauda de sine, cu supraevaluarea de sine, cu justificarea răului, omul ajunge la insensibilitate duhovnicească, la ieșirea din fire și la iresponsabilitate”, a atras atenția Părintele Patriarh amintind de „venirea în fire” a Fiului Risipitor (Luca 15:11-32).

„Iubirea curată se naște din rugăciune”

Patriarhul României a evidențiat faptul că în Postul Mare rugăciunea ne este recomandată ca „izvor de vindecare” din păcat care este „o boală a sufletului”. „Omul care se roagă mult își luminează mintea și se aceasta modelează după gândirea lui Hristos. Prin cuvântul rugăciunii ne unim cu Dumnezeu Cuvântul și rațiunea noastră se sfințește după gândirea lui Hristos”

La final, Părintele Patriarh l-a citat pe Sfântul Isaac Sirul care spunea că „Iubirea curată se naște din rugăciune” și a atras atenția că practica rugăciunii poate fi un remediu pentru dezbinarea, certurile și tulburarea din ce în ce mai prezente în societatea de azi, pentru că „iubirea curată vine din iubirea lui Hristos”.

Sursa: basilica.ro