Patriarhul a citat o omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur, unde marele ierarh închipuie o continuare a dialogului din textul evanghelic duminical despre Judecata de Apoi: „flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat…” (Matei 25:31-46).

„- Pentru ce, Doamne, nu pomenești și de celelalte căi de păcat?
– Nu judec păcatul, răspunde Domnul, ci neomenia! Nu judec pe păcătoși, ci pe cei ce nu s-au pocăit. Pentru neomenie vă osândesc! Ați avut un leac atât de bun pentru mântuire, milostenia, cu care puteați șterge orice păcat, și ați disprețuit o atât de mare binefacere. Ocărăsc neomenia, ca rădăcină a păcatului și a toată necredința; laud omenia, ca rădăcină a tuturor bunătăților. Pe unii îi ameninț cu focul cel veșnic, iar altora le făgăduiesc Împărăția cerurilor”. (Sf. Ioan Gură de Aur)

„Aici vedem că criteriul ultim de judecată al oamenilor este modul lor de a fi oameni, de a fi darnici, de a fi milostivi, de a avea sensibilitate, de a simți dorința de a da ajutor celor neajutorați și de a face bine celor care au nevoie”, a explicat Patriarhul României.

„Evanghelia de astăzi ne învață că nu este suficient să nu facem rău nimănui, ci trebuie să facem mult bine tuturor oamenilor pe care-i putem ajuta”, a spus Preafericirea Sa duminică, în Paraclisul Reședinței Patriarhale.

Nepăsarea, indiferența nu sunt acceptate de Dumnezeu, a insistat Părintele Patriarh, pentru că în acestea se vede mult egoism. Pe când în milostenie, în facerea de bine se vede foarte multă iubire milostivă; se vede iubirea milostivă a lui Hristos lucrând prin oamenii milostivi.

O evanghelie mobilizatoare

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că evanghelia de astăzi a inspirat opera filantropică sau de caritate a Bisericii.

„Împreună cu alte texte din Sfânta Scriptură, a Noului Testament mai ales, această evanghelie a îndemnat Biserica să ajute pe cei flămânzi și însetați construind cantine pentru săraci, pe cei bolnavi, construind unități medicale de alinare a suferinței, pe cei care erau întemnițați, să meargă să-i viziteze, să se roage pentru ei și să nu-i lase să cadă în deznădejde”.

„Această evanghelie a Judecății Înfricoșătoare este o evanghelie mobilizatoare”.

Un alt aspect evidențiat de Patriarh în predica de duminică a fost acela că milostenia poate fi atât materială cât și spirituală.

„Dacă nu putem ajuta pe cineva material, îl putem ajuta totuși spiritual: mai întâi, îl pomenim în rugăciune, ne rugăm pentru sănătatea și mântuirea lui – mai ales pentru cei bolnavi, pentru cei întristați, pentru cei singuri, necăjiți; apoi, ajutăm pe semenii noștri aflați în nevoi cu un cuvânt bun, de încurajare, un cuvânt de consolare, de întărire, un cuvânt de prețuire. Sunt foarte mulți oameni care suferă de singurătate și de uitare. Putem face milostenie prin prezența noastră în casa unui om bolnav, lângă patul său de suferință sau vizitarea la penitenciar”.

Sfântul Ioan Gură de Aur a remarcat că Mântuitorul n-a zis: „Am fost bolnav și nu M-ați vindecat” sau „Am fost în temniță și nu M-ați eliberat”, ci „Am fost bolnav și nu M-ați cercetat, sau „în temniță și nu ați venit la Mine”.

„Deci Mântuitorul nu cere de la noi ceea ce nu putem oferi”, a subliniat Părintele Patriarh.

„În multe feluri și în multe momente ale vieții putem face milostenie. Și făcând noi milostenie dezinteresată, nu pentru a fi lăudați de oameni ci milostenie izvorâtă din iubire smerită și darnică, atunci devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos și simțim cum iubirea Lui smerită și milostivă se face lucrătoare în noi. Iar cei care primesc milostenia din mâna noastră o primesc ca din mâna lui Dumnezeu”, a spus la final Patriarhul Daniel.