Părintele Patriarh a prezentat mai întâi motivul care l-a determinat pe Zaheu să Îl caute pe Mântuitorul și modul cum Iisus a răspuns acestei căutări.

„La un moment dat, în viața acestui vameș lacom de averi și nedrept s-a trezit o dorință de schimbare. Mai exact, atunci când el și-a dat seama că nu a devenit atât de fericit pe cât spera să fie. (...) Deși, la prima vedere, fapta lui Zaheu părea, mai degrabă, una inspirată de curiozitate, totuși, în adâncul său, acesta simțea și credea că Iisus, Învăță­torul și Vindecătorul, poate să-l elibereze de patima lăcomiei de averi, să-i schimbe viața și să dăruiască o nouă lumină vieții sale. Dovada că Zaheu era mânat de o căutare sinceră și de o tainică dorință de schimbare a vieții sale se vede tocmai în faptul că Domnul Iisus Hristos, Cunoscătorul sufletelor oamenilor, l-a chemat pe nume, doar pe el, dintr-o mulțime de oameni și i-a spus că dorește să fie primit în casa lui. Mântuitorul nu-i judecă pe oameni în mod pripit, după opinia publică, deoarece aceasta este adesea incapabilă să cunoască imediat schimbările sau stările duhovnicești noi din sufletul omului. Cunoscând sufletul omului dornic de schimbare spirituală, Domnul Iisus Hristos, înainte de a-i judeca pe oameni, dorește să-i ajute, să-i vindece de patimi și să-i ridice din păcate. Evanghelia ne arată că bunătatea lui Hristos Cel Milostiv a pătruns dincolo de răutatea lui Zaheu cel lacom”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Patriarhul României a vorbit despre schimbarea pe care Mântuitorul o aduce în viața vameșului Zaheu, fără a-l judeca sau mustra pentru fărădelegile lui. „După ce Iisus a intrat în casa lui Zaheu, acest vameș lacom devine un om darnic, se schimbă radical, dar nu pentru că a fost mustrat cu asprime de Iisus, ci pentru că a fost onorat cu o cinste nemeritată și neașteptată. Nemărginita milostivire sau copleșitoarea bunătate a lui Hristos a pătruns atât de puternic în sufletul lui Zaheu, dincolo de întunericul și răutatea păcatului lăcomiei care îl stăpâneau pe acesta, încât a răscolit în el dramul de bunătate care mai rămăsese în adâncul sufletului său ca un bob de jăratec sau cărbune încă incandescent, acoperit până atunci de cenușa și zgura păcatului lăcomiei. Tăciunele fumegând al sufletului său întunecat de lăcomie a devenit îndată torță înflăcărată de dărnicie, chip luminos al lui Dumnezeu Cel Milostiv. Vedem aici marea înțelep­ciune a Domnului Iisus Hristos și dumnezeiasca Lui bunătate de Duhovnic desăvârșit, Care vindecă și eliberează sufletele celor pătimași, transformând un om lacom într-un om darnic. Zaheu, lacomul și zgârci­tul de ieri, devine astăzi milostiv și darnic, deoarece s-a întâlnit cu milostivirea nemărginită a lui Dumne­zeu, care l-a copleșit”, a arătat Prea­­fericitul Părinte Patriarh Daniel.

În încheiere, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat faptul că Dumnezeu dorește ca toți oamenii să Îl caute precum Zaheu vame­șul, pentru ca tuturor să le schimbe inimile și viețile.

„În Evanghelia din Duminica lui Zaheu vedem că Dumnezeu dorește să schimbe inimile și viețile oamenilor nu atât prin pedepse, boală, necazuri ori mustrări, cât mai ales prin copleșitoarea Sa bunătate care se arată oamenilor păcătoși, ca ei să-L caute pe Dumnezeu Cel Bun și Milostiv pentru a deveni și ei buni și milostivi asemenea Lui. Pe de altă parte, pocăința care se arată în schimbarea sau convertirea spirituală a lui Zaheu vameșul nu este o stare de pocăință a sufletului care se manifestă doar ca regret pentru faptele rele săvârșite de el, ci această pocăință este și o schimbare în bine a modului de a gândi, de a trăi și de a făptui, adică săvârșirea faptelor bune sau a faptelor de milostenie. Întrucât Hristos-Domnul nu l-a mustrat pe Zaheu, ci l-a onorat cu o vizită în casa lui, acesta, fiind copleșit de iubirea milostivă a lui Iisus, a trecut direct la faptele po­că­inței și ale îndreptării, adică a trecut de la lăcomie la dărnicie. (...) Sfânta Evanghelie ne arată cum con­vertirea unui om păcătos s-a pro­dus pentru că i s-au arătat acestuia o bunătate și o cinste pe care nu le merita. Ea ne ajută să înțe­legem că multa blândețe, multa răb­dare și multa bunătate ale lui Dumnezeu sunt un îndemn tainic la pocăință pentru păcate, la schimbare a vieții prin săvârșirea faptelor bune. Domnul Iisus Hristos așteap­tă ca bunătatea, milostivirea și dărnicia Lui să-i determine într-o zi pe cei mai păcătoși sau răi să-și schimbe viața, să se convertească, nu din teamă de pedeapsă, ci urmând bunătății și milostivirii lui Dumnezeu, Care-i iubește pe toți oamenii și dorește ca nimeni să nu piară, ci toți să se mântuiască, adică să vină la El, în mod liber, cu dorința de mântuire, de a dobândi viață veșnică fericită, în iubirea Preasfintei Treimi”, a spus Preafericirea Sa.