Părintele Patriarh Daniel: „Sfinții Trei Ierarhi, mari apărători ai prezenței lui Hristos Cel Smerit în oamenii care trec prin încercări”
„Sfinții Trei Ierarhi au fost mari apărători ai prezenței lui Hristos Cel Smerit în oamenii care trec prin încercări, precum și dascăli ai pocăinței și ai sfințirii vieții omului aflat pe calea mântuirii”, a afirmat luni, 30 ianuarie, Patriarhul Daniel.
„Sfinţii nu concurează între ei”
În ziua de cinstire a Sfinţilor Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, Patriarhul României le-a evidenţiat lucrarea, respectiv, virtuţile.
„Aceşti Sfinţi Trei Ierarhi, prin intervenţia lor în viaţa Bisericii, au arătat că sfinţii nu concurează între ei, în duh lumesc, nu sunt în competiţie, ci sunt în comuniune şi conlucrare”.
„Ei nu se scot în evidenţă, fiecare pe sine, în mod egoist, ci afirmă starea de sfinţenie ca fiind comuniune cu Dumnezeu cel Unul Sfânt, cu Sfânta Treime, şi împreună mărturisesc adevărul iubirii eterne a Sfintei Treimi şi iubirea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor”.
„Sfinţii Trei Ierarhi au lucrat în lume cu harul Preasfintei Treimi şi au vestit fiecare în modul şi în timpul său aceeaşi Evanghelie a Mântuitorului Iisus Hristos. Ei sunt preocupaţi în ceruri de unitatea lui Hristos pe pământ şi de aceea îndeamnă la împreună rugăciune, lucrare şi cinstire a tuturor sfinţilor”, a subliniat Preafericirea Sa în cuvântul rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală.
Virtuţi comune
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a reliefat virtuţile comune ale celor trei sfinţi ierarhi cinstiţi în 30 ianuarie.
„Aceşti capadocieni râvnitori, evlavioşi, au învăţat la şcoli înalte nu numai teologie, ci şi ştiinţe profane. De aceea, se vede că aveau o cultură solidă pe care însă au folosit-o în mod înţelept şi selectiv pentru predicarea Evangheliei lui Hristos în vremea lor”.
„Deși diferiți ca temperament, Sfinţii Trei Ierarhi aveau în comun multe virtuți. Ei aveau o cultură teologică și profană vastă. În al doilea rând, aveau o viață duhovnicească, ascetică, foarte virtuoasă. Erau oameni ai postului, ai rugăciunii, ai nevoinţelor”.
„În al treilea rând, ei apărau dreapta credinţă şi unitatea Bisericii, luptând împotriva ereziilor. În al patrulea rând, au fost mari apărători ai demnităţii umane, ai fiecărei persoane create după chipul lui Dumnezeu, care suferea din cauza păcatelor, colective sau personale, din societate, care umileau demnitatea umană în cei săraci, nedreptățiți, uitaţi și marginalizați”.
Sursa: basilica.ro
