„Mântuitorul Iisus Hristos, când săvârșește minunea vindecării orbului din naștere, nu-i dăruiește doar vederea fizică, trupească, ci îi dăruiește în plus vederea duhovnicească”, a afirmat Preafericirea Sa în predica despre Vindecarea orbului din naștere.

„Mai importantă decât vederea trupească, fizică, este vederea cu sufletul, vederea duhovnicească. Iar în mod deosebit cei care suferă și doresc vindecare și doresc eliberarea din situații grele văd duhovnicește mai bine ajutorul lui Dumnezeu, adică simt prezența Lui”, a continuat el.„Deși nu-L văd trupește, Îl văd prin credință cu ochii sufletului, ca fiind iubitor și milostiv.”

Hristos le-a spus ucenicilor că orbirea acelui om nu era pentru păcatele lui sau ale părinților, ci pentru a arăta slava lui Dumnezeu.

„Uneori, boala sau suferința este o lucrare tainică prin care harul lui Dumnezeu lucrează în lume, în înțelesul că omul care a trecut prin suferință și este vindecat în mod minunat, prin iubirea milostivă a lui Dumnezeu, devine mai ușor un mărturisitor al iubirii lui Dumnezeu, al lucrării Lui vindecătoare și mântuitoare în lume”, a explicat părintele patriarh.

Vederea duhovnicească se câștigă prin smerenie

Odată cu vederea ochilor, Mântuitorul „îi dă vederea duhovnicească prin credință și anume îl face capabil să înțeleagă adevărul că puterea Omului care se numește Iisus este putere dumnezeiască”, a spus patriarhul despre orbul din naștere.

Prin această vedere „orbul nu doar mărturisește puterea vindecătoare a lui Iisus, ci și adevărata Lui identitate: că [Mântuitorul] nu este unul dintre proroci, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu cel veșnic, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor”, a adăugat Preafericitul Părinte Daniel.

Hristos Își arată Dumnezeirea

Prin ungerea cu tină și saliva Sa, „Mântuitorul Iisus Hristos arată Dumnezeirea Lui, lucrarea Lui creatoare și în același timp lucrarea Lui vindecătoare”, a spus patriarhul. „Arată că El, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, la începutul Facerii omului, a creat pe om din țărână și a suflat duh de viață pe fața lui și omul a devenit ființă vie.”

Faptul că îl trimite pe orb să se spele la Scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuiește „Trimis” are o semnificație, „pentru că Cel care l-a trimis la scăldătoare (…) este și El trimis de Dumnezeu ca să-i vindece pe oameni și să le dăruiască mântuire și viață veșnică”, a subliniat Patriarhul României.

„Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că tot El este cel Care, la Scăldătoarea Siloamului, dă putere apei ca, odată cu spălarea, să se refacă ochii acestui om care era infirm, care nu avea ochi din naștere.”

Prefigurare a Sfântului Botez

Mântuitorul, înainte de a scuipa și a face tină, a zis: „Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine” și „Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt”.

„Trimiterea orbului din naștere la Scăldătoarea Siloamului, spun Sfinții Părinți, este o prefigurare a Sfântului Botez. De aceea, Botezul se mai numește și Luminare. Prin Botez nu doar ni se iartă păcatele, ci ni se dăruiește și o viață nouă, plină de lumina harului Preasfintei Treimi”, a explicat Patriarhul României.

Recunoștință și fapte

„Evanghelia ne îndeamnă să fim recunoscători pentru darul vederii trupești, dar și pentru darul credinței, ca vedere duhovnicească”, a mai spus Preafericirea Sa.

„De asemenea, Evanghelia ne îndeamnă să ajutăm și noi, cum a făcut Mântuitorul Iisus Hristos, pe cei care sunt infirmi, cărora le lipsește vederea sau sănătatea în general”, a continuat el.

„Desigur, noi nu-i putem vindeca, nu avem putere dumnezeiască. Dar îi putem ajuta fizic și mai ales duhovnicește, în primul rând prin rugăciunea pentru cei bolnavi, în al doilea rând prin prezență alături de ei și în al treilea rând prin ajutorarea cu hrană, cu îmbrăcăminte”, a încheiat Patriarhul Daniel.