Sărbătorirea a depășit cadrul unui simplu moment aniversar, devenind un prilej de recunoștință pentru o viață trăită cu statornicie și discreție în slujba Bisericii și a școlii teologice. Titular al Catedrei de Teologie Dogmatică, părintele profesor și-a împletit mai bine de trei decenii din viață cu destinul Seminarului de la Mănăstirea Neamț, formând 34 de generații de elevi, astăzi slujitori ai Bisericii în diferite chipuri – preoți, profesori, teologi sau misionari –, atât în țară, cât și în diaspora.

Activitatea sa didactică a început în anul 1991, când, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a primit ascultarea de a ocupa un post vacant la Seminarul Teologic nemțean. Această chemare a fost împlinită cu un neegalat simț al datoriei până în anul 2024, într-o continuitate rară, care a făcut din prezența sa la catedră un reper de stabilitate și rigoare academică.

Momentul aniversar a fost îmbogățit de cuvântul Arhimandritului dr. Mihail Daniliuc, care a realizat o prezentare sugestivă a activității Părintelui profesor Vasile Păvăleanu, surprinzând-o atât din perspectiva fostului elev, cât și din cea a colegului de cancelarie. Într-o expunere caldă și echilibrată, părintele arhimandrit a subliniat faptul că profesorul de Dogmatică aniversat aparține acelei categorii rare de dascăli pentru care teologia nu este doar o disciplină de predat, ci un mod de a trăi și de a mărturisi credința Bisericii.

Au fost evidențiate rigoarea didactică, împletită firesc cu frumusețea cuvântului, claritatea arhitecturii teologice și capacitatea de a transforma lecțiile în adevărate întâlniri cu teologia vie a Bisericii. Notițele de curs ale părintelui profesor, păstrate cu grijă de generații întregi de elevi, au fost prezentate drept mărturii ale unei formări temeinice, care i-a însoțit pe mulți dintre aceștia chiar și în anii studiilor universitare.

Totodată, au fost evidențiate finețea pedagogică și noblețea sufletească ale profesorului aniversat, care nu a constrâns niciodată conștiințe și nu a accentuat slăbiciuni, ci a știut, cu umor discret și inteligența inimii, să transforme poticnelile în dorință de aprofundare. În cuvântul părintelui arhimandrit a fost amintită și activitatea pastorală, administrativă și scriitoricească a Părintelui Vasile Păvăleanu, arătându-se că, în toate aceste domenii, a slujit cu aceeași fidelitate și responsabilitate, rămânând un reper de statornicie și echilibru pentru comunitatea seminarială.

În cadrul momentului aniversar, Părintele director Viorel Laiu a evidențiat, la rândul său, calitățile deosebite ale Părintelui profesor Vasile Păvăleanu, subliniind aportul său esențial la viața academică și duhovnicească a Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. În numele colectivului educațional – profesori și elevi – a fost oferită, ca semn de aleasă recunoștință, o Diplomă de Excelență, pentru „activitatea didactică în slujba adevărului de credință, mărturisit și împărtășit, precum și pentru rigoarea teologică și noblețea pedagogică cu care a format numeroase generații de slujitori ai Bisericii”.

Totodată, părintele director i-a oferit părintelui profesor sărbătorit și un dar simbolic, un stilou, ca semn al prețuirii pentru activitatea sa scriitoricească și ca îndemn de a continua să îmbogățească, prin cuvântul scris, tezaurul teologiei românești.

Vădit emoționat de acest moment-surpriză, Părintele profesor Vasile Păvăleanu a adresat un cuvânt de mulțumire dascălilor și elevilor, în care a evidențiat importanța deosebită – istorică, spirituală și simbolică – a spațiului în care este așezat Seminarul Teologic nemțean. A amintit că acest loc poartă amprenta înaintașilor săi – mulți sfinți și călugări cu viață îmbunătățită, mari dascăli, duhovnici și slujitori ai Bisericii – care au zidit, de-a lungul timpului, un duh al rigoarei, al rugăciunii și al responsabilității, chemat să fie păstrat și transmis mai departe.

În acest sens, părintele profesor i-a îndemnat pe elevi să cultive rugăciunea ca pe cea mai înaltă formă de libertate, să fie curajoși și cutezători în asumarea vocației lor, dar și să se aplece cu seriozitate asupra studiului temeinic. Totodată, a evocat contextul în care a fost chemat să „ostenească” la străvechea școală de la Neamț, mărturisind că acest loc i-a devenit, în timp, o adevărată casă duhovnicească: cinci ani petrecuți ca elev, urmați de 34 de ani de slujire ca profesor, adică mai mult de jumătate din viața sfinției sale dăruită Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț.

Prin sărbătoarea dedicată Părintelui profesor Vasile Păvăleanu, colectivul educațional al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț și-a exprimat recunoștința și gratitudinea pentru o slujire îndelungată, trăită cu rigoare, discreție și fidelitate, dorindu-i să se bucure, în continuare, de roadele unei lucrări pilduitoare la cele două altare pe care le-a slujit cu aceeași dăruire: școala și Biserica. (Prof. Gălușcă Mirel)