Părintele Traian Chiorean, condus pe ultimul drum
Părintele Traian Chiorean, fostul paroh al parohiei Orbeni II, Protopopiatul Sascut, a fost înmormântat joi, 2 august, de către un sobor de 25 de preoţi.
Părintele Traian Chiorean, fostul paroh al parohiei Orbeni II, Protopopiatul Sascut, a fost înmormântat joi, 2 august, de către un sobor de 25 de preoţi. Rânduiala înmormântării preoţilor de mir a fost precedată de săvârşirea Sfintei Liturghii în Biserica „Sfântul Nicolae“ a parohiei Orbeni II. Delegatul Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a fost pr. Ioan Negoiţă, protopop al Protopopiatului Sascut, care a transmis un mesaj de condoleanţe şi de mângâiere familiei îndoliate şi enoriaşilor din parohia Orbeni II, din care vă prezentăm un scurt fragment: „În după-amiaza zilei de 31 iulie, când membrii Bisericii se pregăteau să întâmpine postul ce precede marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, un slujitor al Domnului, părintele Traian Chiorean, a trecut la cele veşnice, după ce 37 de ani a slujit neîntrerupt altarul Bisericii «Sfântul Nicolae» din parohia Orbeni II. În întreaga sa activitate pastoral-misionară, părintele Traian a căutat să propovăduiască învăţătura Mântuitorului Hristos, să adune la sânul Bisericii pe toţi fiii ei, să păstreze şi să perpetueze valorile creştine şi tradiţia neamului. Venit în Moldova, la Orbeni, din zona Ardealului, Sălaj, ţinut încărcat de românism şi statornicie în credinţa străbună, s-a dovedit a fi un slujitor devotat, sufletist, cu dorinţă de implicare şi dăruire. Pentru aceste calităţi a fost apreciat şi iubit de enoriaşii săi, ale căror suflete, astăzi (n.r. joi, 2 august), încărcate de durere, picură lacrimi. Trecerea la cele veşnice a părintelui Traian e moment de întristare pentru noi, ierarhii Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, pentru slujitorii din Protoieria Sascut, pentru credincioşii parohiei Orbeni II, fiii duhovniceşti ai celui trecut în odihna veşnică şi pentru familia sa. Plecarea sa din această lume lasă un gol în rândul credincioşilor care au datoria de a-l pomeni şi a se ruga pentru sufletul său. În acest fel, comuniunea dragostei se revarsă dincolo de mormânt, străpungând graniţele timpului şi spaţiului. Ne exprimăm, părinteşte, întrega compasiune faţă de familie şi cei apropiaţi, rugând pe milostivul Dumnezeu să le dea putere, sprijin şi ocrotire, în aceste clipe de durere, iar sufletul adormitului robului Său, preotul Traian Chiorean, să-l primească în împărăţia Sa. Veşnică să-i fie pomenirea sa“. (C. Ciofu)