Pastorală la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
În călăuzirea stelei, în închinarea magilor, în oferirea de daruri Pruncului Iisus, descoperim lucrarea lui Dumnezeu cu făptura Sa. Mesia a venit la ”plinirea vremii” împlinind profeţiile. Totuşi nu ”cărturarii poporului” l-au recunoscut şi primit cu bucurie, ci străinii care au ştiu să citească semnele vremii. Mesia s-a născut într-o iesle săracă, deşi era Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor. Ignoranţa celor numiţi ”cărturari” a fost prilej de descoperire a înţelepciunii Magilor care i-au adus daruri împărăteşti, aur, tămâie şi smirnă.
† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi
Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini,
pace şi bucurie de la Hristos Domnul,
iar de la noi arhierească binecuvântare.
”Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2, 1-2)
Preacucernici Părinţi,
Iubiţi Credincioşi,
La acest praznic slăvit vă binevestesc şi eu Naşterea minunată din Betleemul Iudeii şi vă îndemn să vă închinaţi cu înţelegere Celui ce s-a descoperit Dumnezeu şi om. Într-un anume loc şi timp Dumnezeu s-a coborât pe pământ. Magii de la Răsărit au înţeles arătarea stelei şi au dorit să primească descoperirea şi să fie părtaşi marelui eveniment. Se cuvine să descoperim şi noi împreună cu ei sensurile acestui fapt.
Venirea lui Mesia fusese vestită de profeţii Vechiului Testament. Isaia proorocul arată că Mesia se va naşte din seminţia lui Iesei, tatăl regelui David: ”toiag din rădăcina lui Iesei se va ivi şi floare din rădăcina lui se va ridica” (Isaia 11, 1-2). Iar Ieremia spune: ”Iată, vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi va ajunge Rege şi va domni cu înţelepciune; va face judecată şi dreptate pe pământ” (Ieremia 23, 5). Locul exact al acestei ridicări a lui Mesia este vestit de profetul Miheia: ”Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul meu Israel” (Miheia 5, 1). Această profeţie este cunoscută şi invocată de ”arhiereii şi cărturarii poporului” chemaţi de Irod pentru a se informa de naşterea ”Regelui iudeilor”, după cuvântul magilor. Străin de neamul iudeu, puţin cunoscător al profeţiilor aşadar, Irod se cutremură şi, împreună cu el, întreg Ierusalimul, la auzul întrebării magilor ”Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Că am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui”. Profeţiile existau însă erau uitate şi puţin înţelese. Iudeii şi cărturarii lor zăceau în întuneric şi neştiinţă. Deşi erau membrii ai poporului ales, ales să îl dea lumii pe Mântuitor, erau în neînţelegere privind împlinirea acestor profeţii. Au venit cei înţelegători, cei înţelepţi să desluşească semnele vremilor pentru a se închina lui Mesia împlinind în acest fel o altă profeţie: ”Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce. Şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui” (Ps. 71, 10-11).
Împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur ne întrebăm: ”Cum au putut oare Magii să afle de la stea, că Hristos este împăratul Iudeilor? Căci el nu era împăratul vreunei împărăţii pământeşti.... Şi el nu avea nimic pe lângă sine care să arate o împărăţie, nici un lăncier şi scutier, nici cai şi asini, sau altceva de asemenea” (Omilia VI la Matei). Mai apoi se întreabă marele predicator pentru care motiv au venit să I se închine: ”După ce au făcut o călătorie aşa de mare, şi-au înfăţişat stima lor şi au adus totul în nelinişte, aşa de repede s-au întors iarăşi la urma lor. Ce semne au văzut ei îndeobşte despre vrednicia împărătească? O colibă şi o peşteră şi un Copil în faşă şi o mamă săracă. Şi cui au adus ei daruri, şi pentru ce?”
Răspunsul ni-l oferă acelaş părinte Ioan Gură de Aur îndemnându-ne să înţelegem modul lucrării lui Dumnezeu. Cu cei înţelepţi, cu cei ştiutori ai tainelor cerului, Dumnezeu lucrează printr-un semn. Steaua cea luminoasă a fost înţeleasă de Magi ca şi descoperire a lui Dumnezeu către ei. Dar în această mişcare minunată a stelei nu a fost implicată numai ştiinţa lor, ci Dumnezeu însuşi. ”După părerea mea, continuă Sf. Ioan Gură de Aur, lucrul acesta nu se datoreşte numai stelei, ci şi lui Dumnezeu, Care a pus în mişcare sufletul lor, aşa precum a făcut şi cu împăratul Cir determinându-1 să îi elibereze pe iudei din robie.” Astfel se împlineşte descoperirea lui Dumnezeu care lucrează prin semne înţelegătoare fiinţei umane, dar se descoperă şi sufletului îndemnându-l la împlinirea celor înţelese cu mintea.
Preacucernici Părinţi,Iubiţi Credincioşi,
În călăuzirea stelei, în închinarea magilor, în oferirea de daruri Pruncului Iisus, descoperim lucrarea lui Dumnezeu cu făptura Sa. Mesia a venit la ”plinirea vremii” împlinind profeţiile. Totuşi nu ”cărturarii poporului” l-au recunoscut şi primit cu bucurie, ci străinii care au ştiu să citească semnele vremii. Mesia s-a născut într-o iesle săracă, deşi era Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor. Ignoranţa celor numiţi ”cărturari” a fost prilej de descoperire a înţelepciunii Magilor care i-au adus daruri împărăteşti, aur, tămâie şi smirnă. Înţelepciunea lor omenească i-a condus la o înţelepciune duhovnicească căci Dumnezeu, continuă Sf. Ioan, ”a vrut să-i cheme prin arătarea unei stele, ca să-i înalţe cu mintea mai sus de propria lor gândire. Pentru că, după ce i-a condus şi i-a călăuzit şi după ce i-a adus lângă iesle, nu le maivorbeşte prin stea, ci prin înger”, fiind vorba de înştiinţarea de a se întoarce pe altă cale în ţara lor. Steaua a fost mijlocul acestei călătorii către cele duhovniceşti, către descoperirea personală a lui Dumnezeu prin înger. Iar această întâlnire cu Dumnezeu i-a transformat în apostoli. Sf. Ioan ne asigură că dacă l-au vestit pe Mesia în faţa lui Irod, magii au ajuns şi în ţara lor vestitori ai Mântuitorului şi dascăli ai concetăţenilor lor.
Parcursul duhovnicesc al magilor ne este îndemn şi nouă la înţelegerea cu mintea şi cu inima a realităţii în care trăim. Se cuvine să ne folosim înţelepciunea ca şi magii şi să discernem semnele vremii. Se cuvine să înţelegem descoperirea lui Dumnezeu şi să dorim să o primim şi să fim părtaşi prezenţei lui Dumnezeu în lume. Se cuvine să ne oferim darurile noastre Împăratului Hristos care vine să ne mântuie. Se cuvine să dorim să îi devenim apostoli, ca şi magii, în această lume străină de Dumnezeu, săracă în iubire şi neînţelegătoare a vestirilor dumnezeieşti. Iar vestirea noastră să nu fie alta decât cea a îngerilor către păstorii din Betleeem: ”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cei ce îl primim pe Hristos Mesia ce se naşte în ieslea cea săracă se cuvine să vestim lumii pacea şi buna înţelegere. Această vestire este plină de înţeles în lumea noastră tulburată de războaie şi de persecutarea creştinilor. Naşterea Domnului ne va fi atunci prilej de reînnoită nădejde în ajutorul şi ocrotirea lui Dumnezeu.
Vă îmbrăţişez frăţeşte în Hristos Domnul şi vă urez să petreceţi sfintele sărbători ale Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei cu sănătate, pace şi bucurii duhovniceşti!
La Mulţi Ani!
Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu
şi doritor de tot binele ceresc,
† NICOLAE
Chicago, Praznicul Naşterii Domnului, 2014
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Prin învierea Sa, Hristos vindecă pe om de moarte şi de stricăciune” (Scrisoare pastorală, 2024)
IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: „Învierea lui Hristos – Învierea noastră. „Prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (Scrisoare pastorală, 2024)
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro