După zece ani, în Irak a reizbucnit conflictul dintre cele două mari partide religioase islamice. Partea sunită, aflată la conducerea țării, dorește modernizarea Irakului. Pe celălalt plan, șiiții – cei care dețin câmpurile petrolifere din nordul țării – susțin revenirea la un stat conservator islamic.

Victimele acestui conflict alimentat de forțele rebele ce își revendică paternitatea în Al Qaeda și Statul Irakului și Levantului sunt cetățenii de rând ai țării. Mulți dintre ei se confruntă cu sărăcia și bolile. La fel ca și în Siria, comunitatea creștină care numără aproximativ un milion de membri a fost ținta atacurilor rebelilor. În doar două săptămâni, putem vorbi despre biserici distruse, creștini martirizați și numeroase răpiri, evenimente asupra cărora nu există încă un raport oficial și final. Deși împărțită în mai multe confesiuni, comunitatea creștină s-a strâns în jurul ierarhiei superioare. În Bagdad și Mosul își au sediul două patriarhii creștine ale Bisericii Sirene Răsăritene și ale Bisericii Chaldeene Nestoriană.

Adresându-se creștinismului occidental, Arhiepiscopul caldeean de Mosul, Amel Shamon Nona, își plânge soarta turmei sale: „În satele din Câmpia Ninive, unde noi aveam cea mai mare parte a bisericilor, situația se înrăutățește pe zi ce trece. Creștinii au fost lăsați fără apă, fântânile fiind astupate sau otrăvite, doar ca ei să plece de acolo. Au fost lăsați și fără electricitate. Bombele curg, răpirile la fel. Duminică am slujit în casa unuia dintre credincioși, nu am avut curajul să ne ducem la biserică… Unde să plecăm? Aici ne sunt mormintele, aici ne sunt cei dragi, aici ne este Hristosul răstignit!”.