Auzind, așadar, despre stările [pe stâlp] ale cuvioșilor acestora, arhiepiscopul marii cetăți a Antiohiei, Efrem, și mai cu seamă de prunc și de petrecerea lui virtuoasă, și venind și văzând pruncul răstignit astfel împreună cu bătrânul, s-a străpuns la inimă și cu lacrimi multe și mulțumiri lăuda și slăvea pe Dumnezeu, zicând că: „Pruncii luptă și noi în nepurtare de grijă ne ducem viața”. Întors în cetate, le-a spus tuturor acestea spre zidire și folos, minunându-se și istorisind starea nevoinței tânărului. Și când a devenit cunoscut faptul în cetate și în țară, mulțime multă a venit în mănăstire să vadă prunc arătând asemenea lupte și să fie binecuvântați de cuvioși.

[Viața Sfântului Simeon 25, extras din volumul: Viața Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Viața fericitei Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, traducere de L. Enache, studiu introductiv de P. van den Ven, ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim (Colecția Viața în Hristos, seria Hagiographica, nr. 1), Ed. Doxologia, Iași, 2013]