Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat tuturor celor prezenţi un cuvânt de învăţătură în care a explicat Sfânta Evanghelie rânduită de Biserică a se citi la Sfânta Liturghie: „Învăţăm de la cei doi orbi vindecaţi stăruinţa lor în rugăciune. Nu au zis o singură dată, ci strigau mereu în urma Mântuitorului Iisus Hristos: Fie-ţi milă de noi, miluieşte-ne pe noi. Învăţăm de la ei credinţa lor puternică şi anume că Iisus îi poate vindeca. De asemenea, învăţăm de la ei recunoştinţa. Deşi, Iisus Hristos le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui nimic, totuşi ei când au ieşit din casă, plini de bucurie că văd pe ceilalţi oameni şi văd soarele, natura şi lumea, au arătat recunoştinţa lor lăudând pe Dumnezeu şi binevestind puterea vindecătoare a lui Iisus Hristos”.

Preafericirea Sa a explicat şi motivul pentru care Mântuitorul le-a cerut celor vindecaţi să nu spună nimănui despre binefacerile primite de la El: „Le-a poruncit să nu spună nimănui nimic ca să ne înveţe pe noi ca atunci când săvârşim binele să nu aşteptăm laudă de la oameni şi nici apreciere şi nici o manifestare de recunoştinţă personală pentru slava noastră omenească. Aceşti orbi au dat slavă lui Dumnezeu pentru puterea vindecătoare care a lucrat prin Iisus Hristos. Deci, când facem binele nu trebuie să aşteptăm recunoştinţă sau laudă de la oameni, ci Dumnezeu, care cunoaşte gândurile şi iubirea milostivă a celui care face bine, va răsplăti”.

În cuvântul său, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre viaţa curată a Sfântului Mare Mucenic Pantelimon: „A început să ajute pe oameni, să vindece o mulţime de bolnavi, îmbinând ştiinţa medicală cu rugăciunea adresată lui Iisus, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. Într-o zi a vindecat un orb şi foarte mulţi oameni au început să îl aprecieze şi să îl iubească mai mult. Tatăl său a fost senatorul prezent la acea minune şi îndată a cerut să fie şi el botezat ca să devină creştin”.

Minunea a ajuns şi la urechile împăratului Maxenţiu, care i-a cerut Sfântului Pantelimon să renunţe la credinţa creştină. Pentru că a refuzat, el fost supus la chinuri cumplite, iar în cele din urmă decapitat, în ziua de 27 iulie a anului 305: „Sfântul este foarte cunoscut în toată lumea, dar mai ales este ocrotitor al spitalelor creştine, al cabinetelor medicale şi al capelelor sau paracliselor din diferite spitale. În ţara noastră există unele biserici care au moaşte ale Sfântului Pantelimon şi care sunt foarte căutate pentru vindecări. Astăzi, cu prilejul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Pantelimon noi ne gândim şi la toţi preoţii de caritate din spitale, la toţi medicii, la tot personalul care ajută la alinarea suferinţei celor bolnavi. De asemenea, dorim sănătate, ani mulţi şi binecuvântaţi celor care poartă numele de Pantelimon. Ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Pantelimon să ne vindece de toate bolile sufleteşti şi trupeşti şi să ne dăruiască bucuria vindecării”, a mai spus Preafericirea Sa.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Daniel a oferit o cruce de binecuvântare realizată în cadrul atelierelor Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă Părintelui Protosinghel Ieronim Gheorghiţă. De asemenea, Preafericirea Sa a felicitat pe maica stareţă Lucia Roşu şi pe întreaga obşte monahală pentru activitatea socială şi misionară pe care o desfăşoară în sfânta mănăstire şi a dăruit mai multe cărţi liturgice şi teologice pentru Sfântul Altar şi pentru biblioteca aşezământului monahal.

La rândul ei, maica stareţă a oferit Patriarhului României o icoană cu chipul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, realizată în atelierul de pictură al aşezământului monahal. (patriarhia.ro)