Patriarhul României, la Mănăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol
Biserica Ortodoxă s-a aflat ieri, 15 mai 2016, în Duminica a III-a după Paști, numită și „a Mironosiţelor”. În această zi, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat la Mănăstirea „Sfânta Maria” - Techirghiol, stavropighie patriarhală.
La finalul Sfintei Liturghii, oficiată în locașul de cult al mănăstirii, Patriarhul României a rostit un cuvânt în care a vorbit despre învățăturile duhovnicești ce se desprind din Evanghelia citită ieri în toate locașurile de cult din Patriarhia Română (n.r.: de la Sfântul Ap. și Ev. Marcu, 15, 43-47; 16, 1-8).
Patriarhul României a arătat că femeile mironosiţe au fost foarte curajoase şi au avut o preţuire mare pentru Domnul Iisus Hristos:
„Femeile mironosiţe erau mai curajoase decât toţi ucenicii lui Iisus. Pe când ucenicii lui Iisus de teama iudeilor se aflau adunaţi într-o casă şi s-au încuiat, se presupune în aceeaşi casă în care a avut loc Cina cea de Taină, femeile mironosiţe cu mult curaj la revărsatul zorilor în ziua întâi a săptămânii au mers la mormânt ca să ungă trupul lui Iisus în semn de preţuire după obiceiul iudeilor. Acest gest al lor de mare curaj se explică prin faptul că au avut o credinţă puternică, o iubire sfântă şi o preţuire mare pentru Mântuitorul Iisus Hristos”.
Femeile mironosiţe sunt dascăli ai noştri prin modul lor de a exprima credinţa şi evlavia, a mai subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel:
„Aceste femei mironosiţe pe care Biserica le laudă pentru curajul, credinţa şi evlavia lor au fost numite de Sfântul Ioan Gură de Aur «apostolii apostolilor». «Apostol» înseamnă «trimis» în limba greacă. Ele au fost trimise de înger către cei pe care Hristos îi va trimite către toate neamurile pentru a binevesti Evanghelia Învierii Sale. Femeile acestea mironosiţe sunt dascăli ai noştri nu printr-o învăţătură deosebită de cea a sfinţilor apostoli, ci prin modul lor de a exprima credinţa şi evlavia faţă de Hristos, prin modul lor de a arăta că omul credincios are o tărie sufletească, o forţă spirituală în a mărturisi credinţa şi nu mai face multe calcule omeneşti”.
„Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului ? Această întrebare a femeilor mironosiţe este adesea întrebarea multor mame, multor soţii, multor femei care trec prin necazuri, se confruntă cu boala, cu sărăcia, cu încercările şi greutăţile vieţii. De aceea, este şi expresia în popor când cineva a trecut printr-un necaz cu ajutorul lui Dumnezeu şi s-a izbăvit de o suferinţă sau de o îngrijorare mare se spune că «mi s-a luat o piatră de pe inimă». Deci, piatra de la uşa mormântului a fost dată la o parte ca semn de răspuns al lui Dumnezeu la întrebarea lor «Cine ne va prăvăli piatra de pe uşa mormântului ?» Când nu se mai găsesc oameni care să ne ajute ne ajută Dumnezeu Însuşi”, a mai spus Preafericirea Sa.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai subliniat că din Evanghelia de astăzi învăţăm că mai întâi contează credinţa şi încrederea noastră în ajutorul lui Dumnezeu mai mult decât în ajutorul oamenilor. O mulţime de oameni erau prieteni apropiaţi, dar când a venit necazul, suferinţa au dispărut şi foarte mulţi au rămas singuri în mijlocul suferinţelor, necazurilor şi numai Dumnezeu a fost cel care a ajutat, dar uneori însă a ajutat prin cineva necunoscut. „Îngerul nu era un om dintre oameni, era un necunoscut, dar Dumnezeu l-a trimis pe acest înger necunoscut ca să le ajute pe femeile mironosiţe şi aşa ajută în istorie pe toţi cei care îşi pun nădejdea puternică prin rugăciune stăruitoare. De aceea, noi românii spunem «Doamne ajută», «Doamne ajută-ne», «Doamne, fii cu noi», «Doamne, izbăveşte-ne», «Doamne, mântuieşte-ne»”.
Femeile mironosiţe, spune Patriarhul României, sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biserică care de-a lungul istoriei prin credinţa, curajul şi jetfelnicia lor au devenit adesea muceniţe sau martire, mărturisind cu preţul vieţii lor pe Hristos cel răstignit şi înviat. Fie au devenit cuvioase maici şi surori în mănăstiri sau bune mame creştine în familie care au dat naştere copiilor şi i-au crescut în dreapta credinţă, binevestind prin evlavia, smerenia şi hărnicia lor în familie, Biserică şi societate credinţa lor în Iisus Hristos.
„Ele reprezintă, de asemenea, pe toate femeile, dar mai ales pe mamele creştine care dis de dimineaţă la revărsatul zorilor merg la icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi Îi cer ajutor să prăvălească atâtea pietre grele ale vieţii de pe inima sau sufletul lor. Adică, ele reprezintă pe toate femeile care cer ajutorul lui Hristos pentru a putea creşte copiii în credinţă, pentru a fi soţii credincioase în familie şi femei evlavioase în biserică pentru a fi purtătoare de valori ale credinţei, deoarece aromatele de mare preţ pe care femeile credincioase le aduc lui Hristos sunt valorile sau darurile credinţei în Hristos, bogăţia spiritualităţii sau a legăturii omului cu Dumnezeu, adică darurile Duhului Sfânt primite de oamenii credincioşi ca arvună a bunătăţilor veşnice din Împărăţia Preasfintei Treimi. Femeile mironosiţe reprezintă şi pe acele femei din mănăstiri şi schituri care au devenit prin lacrimi de pocăinţă şi prin multă rugăciune prin nevoinţă şi prin slujbe dis de dimineaţă în biserică maici, monahii sau călugăriţe, născătoare de virtuţi sfinte ale credinţei creştine”, a mai menţionat Preafericirea Sa.
Sursa: basilica.ro