Se socotește înțelepciune, bucurie, știință și cunoștință desăvârșită, să ai viață lăudată și curată spre plăcerea lui Dumnezeu, precum zice și un oarecare filozof elin: „Pe acela numesc înțelept, care are viață curată și neîntinată, măcar de ar fi și neînvățat”. Dar, de vreme ce ei nu se sileau decât să grăiască ceva iscusit sau să asculte ceva ciudat, și totuși laudă viața cea bună ca fiind mai de cinste, cu atât mai vârtos se cade nouă să facem aceasta.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura  Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 87)