Pecetluirea mormântului Domnului Hristos - Frescă sec. XVI, Catedrala Episcopală din Roman Sfântul Evanghelist Matei ne informează că sinedriștii nu s-au mulțumit cu ceea ce se făcuse. Ei constată cu surprindere că Iisus are adepți chiar între dânșii. Ei află că poporul, văzând minunile care insoțiseră moartea lui Iisus, regretă cele întâmplate și-s gata să creadă într-Însul. Ei își amintesc, în sfârșit, că Nazarineanul pe care-L răstigniseră anunțase că a treia zi va învia din morți. Pentru toate acestea, ei cad pe gânduri, se întrunesc în grabă și trimit o delegație la Pilat, cerându-i pază în jurul mormântului. Plictisit de cazul lui Iisus, care-l tulburase atâta, și ostil credinței în posibilitatea învierii unui mort, Pilat le răspunde ironic: „Aveți strajă! Mergeți de întăriți cum știți“. Multumiți de acest răspuns, delegații sinedriului iau deci câțiva ostași romani - cel puțin patru - și merg de sigilează mormântul, după ce se asigură, în fața străjerilor, că trupul lui Iisus se află acolo. Nici un răstignit n-a fost urmărit și după moarte cu atâta furie și că nici un mort n-a primit vreodată atâta cinstire din partea adversarilor săi. Fără să-și dea seama, sinedriștii îndeplineau însă un act cu totul providențial pentru credința noastră: stabileau realitatea istorică a Morții și a Învierii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Matei 27, 62-66).