Programul pelerinajului a fost foarte minuţios conceput, astfel încât, într-un interval de timp scurt, să poată fi atinse cât mai multe obiective.

Ȋn prima zi, joi 18 octombrie,  după o călătorie de aproximativ două ore cu avionul, grupul a ajuns la destinaţie, unde a fost cazat la Collegium Gallicum (Colegiul Francez). Au fost vizitate Pantheonul (construit  de Marcus Agrippa, ginerele lui Augustus, în anul 27 î. Hr., în cinstea tuturor zeilor și apoi prefăcut în biserică închinată Maicii Domnului), Fontana di Trevi, Piazza Spagna, Piazza del Popolo, Piazza Navona la fiecare dintre aceste locuri studenţii fiind introduși în sensurile istorice, simbolice și religioase pentru care Cetatea Eternă este atât de cunoscută.

Ȋn cea de-a doua zi, vineri 19 octombrie, grupul de pelerini a avut parte de una din cele mai minunate experienţe duhovniceşti: închinarea la mormântul Sfântului Apostol Petru. Mai întâi, pelerinii au urcat în cupola catedralei San Pietro de unde au admirat panorama superbă a Romei, după care au coborât în interiorul bisericii, iar mai apoi  au mers la nivelul primelor catacombe vaticane, locul în care se poate vedea monumentul de marmură ridicat de Sf. Împărat Constantin cel Mare pe mormântul Sfântului Apostol. Aici a fost posibilă intrarea într-una din capelele ce încadrează mormântul, capela zisă clementină,  rostirea unei părţi din Acatistul Sfântului Petru, precum şi cântarea troparului său.

Ziua a continuat cu un moment special: o "vizită de lucru" la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, loc în care am fost întâmpinați de doi dintre responsabilii acestui loc: Pr. Milan Zust SJ și Mons. Andrea Palmieri.

După această întâlnire, grupul de pelerini a vizitat Muzeele Vaticanului, loc în care au putut fi admirate unele din cele mai importante opere de artă din lume, printre care și mormântul de porfiră al Sfintei Împărătese Elena, totul culminând cu vizitarea Capelei Sixtine împodobită cu minunatele  fresce ale lui Rafael și Michelangelo. "Poate că cel mai interesant sentiment a fost cel în care am reuşit să înţeleg mai bine sufletul unui artist care a demonstrat că prin artă se poate rămâne veşnic în memoria umanităţii, Capela Sixtină fiind impresionantă" a spus Piştea Bogdan-Ionel, doctorand în anul II.

Spre seară, grupul s-a deplasat la Castel Sant' Angelo, iar mai apoi la Colegiul Russicum, aici servindu-se cina într-un cadru festiv.

„Am intrat în biserica Sfântului Apostol Pavel ca un turist și am ieșit ca un pelerin”

A treia zi, sâmbătă 20 octombrie, a început cu închinarea în catedrala San Paolo Fuori le Mura (cea mai mare biserică din Roma, după cea a Sf. Petru). Ȋn cripta ce marchează locul în care a fost înmormântat Apostolul neamurilor, pelerinii au intonat cu emoţie troparul Sfântului Apostol Pavel şi o parte din Acatistul acestuia. " Îndreptându-mă spre biserică, mă gândeam cum voi sta în fața Sfântului Apostol, ce îi voi spune, cum mă voi ruga, oare imi va primi rugăciunea, însă, odată ajuns în fața mormântului său, am încremenit asemenea unei statui. Nu am putut să gândesc, nu am putut să-mi formulez rugăciunea și nu am putut să-i cer nimic, așa cum îmi pusesem în minte, căci vâzând lanțurile ce stăteau deasupra mormântului său, am înțeles că întâi de toate trebuie să mă smeresc și apoi să-mi plec genunchi la rugăciune. Fără să-i cer nimic, Sfântul Apostol Pavel mi-a dat mult, mi-a dat exemplul său de smerenie și jertfă pentru Hristos și Evanghelie. Am simțit în acea zi, ca am intrat în biserica sa ca un turist și am ieșit ca un pelerin. Imaginea mormântului său mă schimbase, mă simțeam asemenea creștinilor din vechime care mergeau în catacombe să se închine martirilor și să-l slăvească pe Dumnezeu" a spus Pavăl Petru, masterand în anul II la facultatea ieșeană.

Itinerariul duhovnicesc a continuat cu închinarea în trei dintre cele mai frumoase biserici creştine din lume: Santa Croce in Gerusalemme (loc în care se află spre închinare cea mai mare parte din lemnul Sfintei Cruci), San Giovanni in Laterano (reşedinţa papilor pentru o lungă perioadă de timp). Ȋntr-un edificiu de pe cealaltă parte a pieţei se află Scala Santa, adică scările pe care Mântuitorul le-a urcat mergând spre judecată înaintea lui Pilat din Pont) şi Santa Maria Maggiore (catedrală ridicată de către papa Liberius pe locul în care, după arătarea Maicii Domnului, în chip minunat, a căzut zăpadă în mijlocul verii).

Ultima zi, duminică 21 octombrie, a fost poate şi cea mai intens trăită din punct de vedere duhovnicesc. Pelerinii s-au deplasat la catacombele San Callisto, unde au străbătut galeriile subterane în care se adunau creştinii primelor veacuri pentru a se ruga şi pentru a-i înmormânta pe cei dragi ai lor. După ce s-au închinat cu evlavie la mormintele mai multor martiri ( Sfânta Cecilia, Sfântul Sixt episcopul Romei, Sfântul Gaius, Sfântul Tarcisiu  ş.a), tinerii au mers într-un paraclis din incinta ansamblului de catacombe unde au participat la Sfânta Liturghie. Acesta a fost punctul culminant al pelerinajului. Unii  dintre ei au înmulţit această bucurie prin împărtăşirea cu Sfânta Euharistie.

 "Cu smerenie şi emotie păstrez în suflet momentul înălţător al Sfintei Liturghii care s-a săvârşit ca odinioară, pe mormintele martirilor de pe Via appia – numită Regina drumurilor, care prin sângele martirilor a devenit calea sfinţilor prin excelenţă. Loc de înmormântare şi de întâlnire pentru creştinii primelor veacuri, catacombele sunt pentru creştinii de astăzi loc de aducere aminte a timpurilor de prigoană şi de jertfă, dar şi loc de rugăciune către sfinţii martiri înmormântaţi aici - unii mai cunoscuţi, alţii mai puţin cunoscuţi - toţi însă bineplăcuţi lui Dumnezeu pentru jertfa lor supremă, toţi mijlocitori pentru noi, creştinii din toate timpurile" a spus Mihalache Gheorghe, masterand  în anul I.

Pe tot parcursul pelerinajului tinerii teologi au fost ghidaţi şi îndrumaţi duhovniceşte de Părintele Hrisostom, de Diaconul Dan Hoarşte, doctorand la Institutul Pontifical Oriental, precum şi de Părintele Claudiu Ciubotariu din Roma.

Acest pelerinaj a avut atât o dimensiune formativă, cât şi una informativă. După mărturisirile pelerinilor, toate aşteptările acestora au fost cu mult depăşite de ceea ce s-a întâmplat la Roma, fiecare dintre ei declarând că, deşi au trecut câteva zile de la întoarcerea acasă, inimile lor au mai rămas încă în pelerinaj.

"S-a spus odinioară că toate drumurile duc la Roma. Pe rând: centru politic, cultural, altar de jertfă al martirilor, cetate eternă, Roma ne-a primit şi pe noi cu braţele deschise şi ne-a destăinuit din minunile sale. Veniţi din Orientul creştin, vorbind dulcea fiică a limbii latine, simţindu-ne europeni, gândind  şi trăind ortodox am străbătut urbea şi ne-am bucurat cu bucuria copiilor care descoperă ceva nou şi uimitor. Fiorul mormintelor Apostolilor, al catacombelor unde se adunau sfinţii, evlavia închinării înaintea Sfintei cruci sau înaintea icoanei celei nefăcute de mână a Maicii Domnului ne-au înălţat mai aproape de Cer cu bucuria de a nu fi singuri.A fost ca un vis, ca un joc plăcut. Nu numai Roma s-a descoperit nouă ci şi noi ei. O ceată de „îngeri”, un grup de „vorbitori cu Dumnezeu”…aceasta am fost şi noi pe străzile Romei. Bucură-te cetate minunată care pe cei buni cu şi mai mult bine îi dăruieşti.  Frumoasă cetate, îţi mulţumesc!" a mărturisit Adrian-Marian Cucu, Secretar Şef al Facultăţii de Teologie Dumitru Stăniloae din Iaşi.

Cei care sunt interesaţi să afle mai multe detalii legate de acest pelerinaj de studiu făcut de tinerii teologi ieşeni, pot accesa mai multe informaţii şi fotografii direct de pe blogul http://teologipelerini.blogspot.ro/ (articol realizat de Andrei Nicușor Carcea, masterand anul II- Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași).