Pictura Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților” - Banu din Iaşi a fost astăzi sfințită. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar Patriarhal. Preoți din întreaga zonă a Moldovei - atât din stânga, cât și din dreapta Prutului - precum și numeroși credincioși au fost prezenți la acest eveniment ce a încununat eforturile depuse în ultimii ani de comunitatea parohială.

În cadrul Sfintei Liturghii, cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Mitropolit Teofan, care a vorbit despre virtutea smereniei: „Unul dintre cele mai grele lucruri de dobândit în viață, indiferent de scara ierarhică pe care ne aflăm, este smerenia. Poate este cel mai frumos, dar și cel mai dificil lucru de dobândit în lume. Este foarte greu să fii bogat și smerit în același timp, să fii puternic și smerit, să fii mare, în diferite feluri, și să fii smerit. Totuși, acest ideal este așezat în fața oamenilor ca o stare sufletească de atins. Taina smereniei este taina lui Hristos-Dumnezeu și fiecare participare a noastră la Dumnezeiasca Liturghie este participarea noastră la taina smereniei lui Dumnezeu. La Sfânta Liturghie, Dumnezeu coboară pe pământ printr-un act suprem de smerenie, pentru ca omul, preluând aceeași stare de smerenie și har, să urce spre înălțimea Împărăției Cerurilor”.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a rostit un cuvânt de învățătură despre Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, subliniind faptul că acesta a fost un mare ctitor de biserici și mănăstiri, precum și un mare apărător al creștinătății, model pentru conducătorii din toate timpurile: „Marele voievod a știut, nu numai cu sabia, să apere deopotrivă patria, dar și credința sa creștină și credința ortodoxă a neamului său. A fost nu numai un apărător al Moldovei, ci și un mare cruciat și un apărător al creștinătății întregi. De aceea, pomenirea Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt astăzi, după mai bine de cinci veacuri, este de o actualitate extraordinară. Pentru aceste vremuri tulburi, Sfântul Ștefan cel Mare este icoana ideală a unui adevărat bărbat de stat. Deși a condus o țară mică, Ștefan cel Mare a știut să o transforme pe aceasta într-o mare putere europeană, admirată de Papa de la Roma și de marile puteri occidentale”.

„Crucea Patriarhală” pentru părintele Dumitru Merticariu

În continuare, părintele Dumitru Merticariu, parohul Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților”, a mulţumit Înaltpreasfinţitului Teofan, binefăcătorilor şi tuturor celor prezenţi, subliniind în câteva cuvinte importanţa zilei pentru obştea pe care o păstoreşte. Pentru activitatea derulată în decursul anilor în slujba Bisericii, pentru jertfelnicia și implicarea de cae a dat dovadă, părintele Dumitru Merticaru a primit „Crucea patriarhală”, cea mai mare distincție pentru clerici. De asemenea, părintele paroh a primit distincții și embleme de onoare și din partea unor reprezentanți ai Armatei Române și ai Armatei din Republica Moldova. Mitropolitul Moldovei și Bucovinei i-a felicitat şi pe ctitori și enoriaşi pentru felul în care au ştiut să-şi împodobească cu pictură biserica, oferind distincţie de vrednicie tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la înfrumuseţarea locaşului de cult.

Înainte de a pleca spre casele lor, credincioșii prezenți au avut ocazia să urmărească o scurtă scenetă din piesa de teatru „Apus de soare”, ce l-a avut în centru pe Voievodul Ștefan cel Mare.

Biserica Banu este unul dintre cele mai frumoase locaşuri de cult din oraşul Iaşi, fiind un monument arhitectural şi istoric foarte important. Numele său provine de la faptul că primul ctitor a fost un mare ban - Savin Banu.

Primul locaş religios construit pe locul în care astăzi se înalță Biserica Banu a fost construit la începutul anilor 1700, fiind o clădire din bârne de stejar, în care se oficiau slujbele în limba română şi care purta hramul „Adormirea Maicii Domnului”. A fost cunoscută şi ca „biserica calicilor”, pentru că cei care obişnuiau să trăiască din mila oamenilor din jurul lor se adăposteau, deseori, în ea. Mai mult, zona de lângă biserică, denumită astăzi „Râpa Galbenă”, era cunoscută în trecut drept „Mahalaua calicilor”, pentru că aici locuiau cei din această breaslă.

Însă biserica din lemn a început să se deterioreze, iar oamenii au început să vină în număr şi mai mare la slujbe, aşa că a apărut necesitatea construirii unei alte biserici, mai solide şi mai mari. Astfel, la începutul anilor 1800 a fost construită Biserica Banu din piatră, cea pe care o vedem şi astăzi. Ctitor a fost mitropolitul Iacob Stamatti care a reuşit să ridice un adevărat exemplu de baroc tardiv românesc. A primit hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, iar pisania existentă o arată ca fiind poate cea mai veche biserică din acest oraş în care a fost menţionat numele arhitectului, „Her. Leopold”. Atât pictura, cât şi sculptura din interiorul Bisericii Banu poartă amprenta stilului neoclasic. Cel care s-a ocupat de aceste detalii a fost Eustatie Altini, primul pictor din întreaga Moldovă care a trecut de la binecunoscutul stil bizantin, la stilul neoclasic. În calota altarului, se află o pictură murală a acestuia, singura sa pictură de acest gen, de altfel. Catapeteasma este şi ea deosebită, artistul sculptând-o în lemn de tei. Locașul are și astăzi câteva obiecte de patrimoniu importante, cum ar fi o icoană a Maicii Domnului, care a fost adusă de primul ctitor din Cipru, un chivot de argint din 1802 şi un discos de argint din 1709.

În ultimii ani, Biserica Banu s-a aflat într-o stare avansată de degradare. Din fericire, în anii 2011-2012 au fost realizate cu fonduri europene lucrări de restaurare şi conservare, în urma cărora altarul bisericii a fost sfințit. În ultimii ani s-au derulat și lucrările de pictură ale bisericii, sub coordonarea pictorului Grigore Negrescu, tot cu finanțare europeană.