Într-o frumoasă dimineaţă, doamna Camelia stătea lângă măsuţa de lucru. În jurul ei se aflau cei şase copii ai săi. Doi băieţi citeau şi scriau, două fetiţe coseau, iar celelalte două fetiţe se jucau cu păpuşile. După puţină vreme, grădinarul a intrat în casă şi a aşezat jos un coş mare cu flori. Copiii, plini de bucurie, s-au îngrămădit împrejurul co­şului. Chiar şi mama lor s-a ridicat de la lucru şi a mers lângă ei. Mulţumirea mamei, când vedea bucuria întipărită pe feţele copiilor, o făcea să uite de frumuseţea florilor.

Dar deodată, florile au început să se mişte şi un şarpe şi-a scos capul din coş. Copiii s-au speriat şi au fugit în toate părţile.

Grădinarul a strivit de îndată şarpele, pentru că era veninos. El i-a spus doamnei Camelia că tăiase florile cu o seară înainte şi venise să le aducă, dar negăsindu-i acasă, se întorsese şi aşezase coșul cu flori în grădină, ca să stea la răcoare. Astfel, vipera, în timpul nopţii, s-a strecurat în coş.

Atunci mama şi-a chemat copiii şi le-a zis:

‒ Dragii mei, spaima ce v-a cuprins din cele petrecute azi poate să vă fie de folos în toată viaţa. Să nu uitaţi niciodată această întâmplare. Aşa cum şarpele s-a ascuns sub frumuseţea florilor, tot aşa şi lenea, minciuna şi lăcomia se pot ascunde în spatele bucuriilor şi plăcerilor acestei lumi. Să fiţi întotdeauna cu luare-aminte şi să vă feriţi de orice faptă care ar putea să vă tulbure sufletele.

(În căutarea bucuriei. Povestiri pentru copii, părinți și bunici, Editura Sophia, București, 2009, p. 42)