Când auzim cuvântul concurs, fie că este unul sportiv, școlar sau literar, automat ne gândim la copii și ne putem imagina fericirea de pe chipurile celor care au câștigat, dar și tristețea celor învinși. Este adevărat că ne dorim cu toții să avem doar învingători, dar asta este imposibil. Și, atunci, rolul nostru este acela de a-i încuraja, de a le insufla încredere în propriile forțe și de a-i ajuta să treacă mai ușor peste o înfrângere.

Este foarte important pentru dezvoltarea lor ulterioară să participe la orice fel de competiție. Doar astfel își pot da seama dacă au dobândit suficiente cunoștințe, dacă este necesar să insiste pe anumite lucruri, dacă pot face față cu succes oricărei provocări. Însă lucrurile nu merg în direcția potrivită.

Societatea actuală, care este veșnic în schimbare, a impus alte standarde. Cerințele s-au modificat, au devenit tot mai mari, iar oamenii trebuie să fie foarte bine pregătiți. Noi, adulții de azi, știm poate cel mai bine acest lucru și nu trebuie să uităm că datoria noastră este de a ne ocupa de proprii copii – pentru ca ei, mai târziu, să devină oameni cu care să ne putem mândri. Ar fi extraordinar dacă am lăsa deoparte grijile și preocupările cotidiene și am încerca să ne ocupăm nu doar de hrana lor trupească, ci și de cea spirituală, să gândim mai bine la ce este cu adevărat important.

Am participat de curând la premierea unui concurs literar de proză scurtă și poezie. Cei care s-au evidențiat au primit din partea organizatorului cărți, diplome și, surprinzător, o icoană. Atunci mi-am dat seama că nimic nu este mai frumos și mai potrivit decât să îmbini literatura cu credința. Însă, am rămas cu un gust amar, pentru că acolo, în sală, nu erau copii. Mi-ar fi plăcut să aud și râsul lor vesel, vocile cristaline și să le văd fețele zâmbitoare. Lipsa copiilor să fie, oare, cauzată de insuficienta mediatizare a acestui concurs? Sau, poate, mai degrabă, de o lipsă a interesului, din ce în ce mai vizibilă în acest domeniu? E păcat că tânăra generație nu mai este preocupată de cultură. Nu aș vrea să cred că nu își dorește să fie prezentă la predarea ștafetei…

Ce bine ar fi dacă am reuși să ne mobilizăm și să le insuflăm generațiilor viitoare setea de cultură, cea pe care părinții și bunicii au știut să o sădească atât de frumos în sufletele noastre! Dacă am izbuti să îi îndrumăm pe cei mici și către competiții cu specific literar, nu doar către cele cu specific sportiv sau școlar, la obiectele considerate astăzi importante, mai ales că fac parte din programa pentru Evaluarea Națională sau Bacalaureat! Ce bine ar fi dacă am încerca să le arătăm copiilor că, dincolo de mirajul concursurilor care le sunt recomandate insistent, există competiții minunate din care toți ies câștigători, iar premiile constau în crearea unei lumi mai bune, o lume a credinței, a culturii și a adevăratei înțelepciuni!

Îți mai recomandăm și: Cum îl pot învăța pe copilul meu să gestioneze corect eșecul?

Copilul față în față cu provocările vieții