Pogorârea Sfântului Duh la Catedrala Mitropolitană din Iași: „Să ne dăruiască Dumnezeu putere ca ceva din adumbrirea Duhului Sfânt să ne cuprindă și pe noi”
Duminica aceasta, pe 7 iunie 2020, de praznicul Pogorârii Preasfântului Duh, numit în popor Cincizecimea sau Rusaliile, pe esplanada Catedralei Mitropolitane din Iași a fost oficiată Sfânta Liturghie de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Conform tradiției, după săvârșirea Sfintei Liturghii, a fost oficiată slujba Vecerniei plecării genunchilor și au fost binecuvântate ramurile de tei.
Ca în fiecare an, de marea sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, credincioșii ieșeni au participat la Sfânta Liturghie săvârșită pe esplanada catedralei, respectând distanța și măsurile speciale recomandate de autorități. Slujbele săvârșite cu acest prilej au fost oficiate de IPS Părinte Mitropolit Teofan, dimpreună cu părinții sfântului lăcaș mitropolitan. Răspunsurile liturgice au fost oferite de cântăreții catedralei.
După citirea textului evanghelic, Părintele Mitropolit a arătat că omul care are căință, smerenie și blândețe îl are pe Duhul Sfânt: „«Cel care are pe Duhul Sfânt, mărturisește un părinte, se bucură că este mic și neluat în seamă și se bucură când îi vede pe ceilalți mari și băgați în seamă». Ne bucurăm noi de această stare sau există în noi o încrâncenare de a fi mari, influenți și puternici în lume?
Un părinte mărturisește: «Celui care îi este zdrobită inima, jignit în toate părțile sufletului său, dat la o parte și nu se răzbună pentru această atitudine, Duhul Sfânt îi țese cunună de mucenic». Putem noi constata că atunci când suntem batjocoriți și nedreptățiți, avem puterea să-l iubim, să-l binecuvântăm, să nu rostim cuvânt împotrivă în fața celui care nedreptățește? Greu ne este să spunem că este așa.
Un alt părinte al Bisericii rostește: «Celui care are duh de căință și cuget de pocăință, Dumnezeu îi descoperă tainele Cerului și ale pământului și îi dăruiește darul rugăciunii curate». Acestea sunt cele puține pe care încercăm să le mărturisim în această zi, atât de mare pentru întreaga creștinătate, pentru Biserica cea una, sfântă, apostolică și sobornicească, adică Biserica Ortodoxă.
Să ne dăruiască Dumnezeu putere ca ceva din adumbrirea Duhului Sfânt să ne cuprindă și pe noi, pentru a nu pleca din această viață fără a rosti și noi, cu smerenie, cu recunoștință față de Dumnezeu, că din când în când, în ceas de zi, în clipă de Liturghie sau poate la miez de noapte, o anumită undă mângâietoare a prezenței Cerului pe aripile binecuvântate ale Duhului Sfânt a pătruns și întru adâncimile ființei noastre”.
După oficierea Liturghiei, credincioșii au luat parte la slujba Vecerniei plecării genunchilor, unde au fost citite cele șapte rugăciuni special rânduite, în amintirea darurilor Duhului Sfânt. La final, cei prezenți au primit ramuri și frunze binecuvântate de tei.
Faptele Apostolilor, capitolul 2, versetele 1-4: Pogorârea Preasfântului Duh
„În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi”.
