Actuala Catedrală mitropolitană este o construcţie monumentală din veacul al XIX-lea, construită pe locul unde s-au aflat temeliile a două biserici mai vechi: biserica Albă (sec. XV) şi biserica Stratenia (sec. XVII).

Actul de naştere al edificiului este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826), însă piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează râvnei şi ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi. Lucrările au început în anul 1833. Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici monumentale din ţări europene. S-a lucrat intens până în anul 1841, dar în 1842 mitropolitul Veniamin a fost silit să se retragă din scaun şi lucrările au fost întrerupte.

Totodată, au apărut probleme serioase în legătură cu rezistenţa turlei din pricina greutăţii cupolei centrale de mari dimensiuni şi timp de aproape 40 de ani biserica a rămas neterminată. La stăruinţele mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902), autorităţile statului român independent hotărăsc reluarea lucrărilor.

La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatră fundamentală. Planurile sunt refăcute de arhitectul Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti, care adaugă cele două rânduri de pilaştri masivi din interior. Se renunţă la cupola de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolţi, despărţite prin arce transversale. Pictorul bucureştean, Gheorghe Tăttărăscu, împodobeşte Catedrala cu icoane şi elemente decorative care impresionează prin diversitate şi sensibilitate de influenţă renascentistă, noutăţi căutate de pictura bisericească românească în secolul al XIX-lea, dar respectând canoanele Erminiei ortodoxe.

Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sărbătoare pentru întreaga naţiune. Familia primului rege al României, Carol I, şi-a legat numele de acest sfânt lăcaş prin donaţii de mare preţ, fiind pictată în tabloul votiv de la intrare.

Odor de sfinţenie, izvor de speranţă şi mângâiere sufletească, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, aduse aici de la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” în anul 1889, sunt un dar de mare preţ pentru clerici şi credincioşi. Astăzi, alături de acestea, în Catedrală se află şi o parte din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Momente de sărbătoare, de bucurie duhovnicească au marcat în ultimii ani ziua de pomenire a Sfintei Parascheva: aducerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei din Patras (Grecia), în anul 1996, ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Livadia (Grecia), în anul 2000 şi a cinstitului brâu al Maicii Domnului din Volos (Grecia), în anul 2001.

Catedrala trăieşte mereu în lumina învierii, prin râurile de apă vie ale rugăciunii.

Hramuri

• Sfânta Cuvioasă Parascheva – 14 octombrie
• Întâmpinarea Domnului – 2 februarie
• Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – 23 aprilie